Vreau să merg la psiholog. Sunt o fire slabă?

În primul rând, îți propun să dezlipim această etichetă de „slab” și să vedem ce anume putem pune în locul acesteia.

psiholog

Dacă te-ai decis să mergi la psiholog, primul lucru pe care ți l-aș spune ar fi: „Felicitări, ai făcut un prim pas curajos pentru tine”. Prim pas pentru că de abia de acum o să redescoperi cât de multe resurse ai și cum anume poți să le investești mai isteț emoțional, atât pentru tine  cât și pentru relațiile cu cei apropiați.

Da, să cauți ajutor atunci când simți că un anumit comportament repetitiv, un gând obsesiv, aceeași manieră de acțiune mai mult te blochează decât descifrează este un act de curaj și blândețe pentru psihicul tău. Atunci când traversezi o perioadă încărcată, când îți sunt alterate somnul, alimentația, sexualitatea, relațiile cu copilul tău sau cu partenerul, nu ești un om slab, ci te-ai oprit din a funcționa la capacitatea ta optimă, adică te afli momentan într-un blocaj. Și pentru orice blocaj există soluții care să îți fie avantajoase emoțional, în urma cărora să crești.

Societatea noastră competitiv-demonstrativă te forțează să intri într-un tipar alterat, al „omului puternic” care poate de unul singur să le facă pe toate sau poate așa ai fost la rândul tău crescut, nici nu e cazul acum să găsim vinovați. Oricum ar fi, te înțeleg, adesea simți că nu intri în acel tipar. Este și firesc, mai ales când auzi în jurul tău: „Ei lasă că o să-și revină ea/el”, „Am văzut eu, nu are nimic, doar se plânge că nu mai poate, îi e lene”. Astfel, ajungi să subestimezi ceea ce trăiești și tu, poate. Dacă ai accepta că ai nevoie de un ajutor specializat, ce s-ar putea întâmpla? Da, exact, ai putea fi la rândul tău catalogat ca fiind „slab”, „lipsit de caracter”, „defect” și nimeni nu dorește să fie văzut ca incompentent ori leneș sau chiar nebun. E ca și cum te-ai aștepta să îi mulțumești pe ceilalți, când, de fapt, a nu căuta ajutor e mult mai periculos pentru sănătatea și echilibrul tău zilnic decât a-i împăca pe cei care emit păreri despre tine.

Pe de altă parte, așa cum te preocupă problemele legate de inimă ori muscultură, este firesc să te preocupe și cele legate de psihicul tău. A cere ajutor specializat cu privire la problemele emoționale este un pas la fel de prietenos și indicat pentru a te reconecta, a te reumple de energie și a te revitaliza, mai ales că bolile somatice au adesea și cauze psihologice.

E bine de luat în seamă că blocajele stocate pe termen lung în mintea ta, în comportamentele tale, în emoții care te debalansează emoțional sunt periculoase și afectează întreaga persoană. Un mod de gândire de tipul: „Ei, asta e viața, oricum nu  există fericire, așa mi-a fost dat mie, așa o să fiu eu mereu” te trimite la un comportament de tipul: „Nu fac asta pentru că nu sunt în stare” și depresia se poate instala pe drumul pe care i-l pregătești. Și adesea oamenii își aplică autotratamente pentru aceste stări, adesea mai nesănătoase decât blocajul în sine, fie că vorbim despre adicții ori comportamente de tip suicidar. Acestea sunt privite ca un „oxigen” în atâta fum și neclaritate.

Prin urmare, oamenii puternici știu că au anumite limite și nu, nu le pot face pe toate, așa că cer sprijin în acord cu nevoile lor – nevoi ca aceea de a fi ascultați, înțeleși, ghidați, însoțiți într-un demers cu și despre ei. A merge la psiholog înseamnă a învăța să practici un sport mental și emoțional nou care te ajută să te reconectezi cu tine. Psihologul îți poate oferi și informațiile de care ai nevoie și împreună veți găsi mijloacele prin care să faci față sabotorilor care te-au copleșit. Și primul act, acela de a solicita ajutor, este în sine o metodă  prin care vei începe să înțelegi mai bine cum funcționezi și de ce ai nevoie în continuare. Solicitarea ajutorului atunci când/dacă ai nevoie te va face din nou disponibil pentru copilul tău, munca ta, idealurile tale, chiar și pentru visele tale puse pe „așteptare”. Te invit să te gândești, de fapt, cât de puternici, altruiști și curajoși am fi cu toții dacă am învăța să acceptăm că avem nevoie de cineva atunci când nu mai putem pe cont propriu.

 

Autor: Cristina Dobrescu, psiholog clinician, terapeut ABA 

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie