Vocația: mamă

simona patruleasa

Simona Pătruleasa, prezentatoarea principalului jurnal informativ Kanal D, este o prezență încântătoare și cea mai entuziastă mamă.

Nici de la 50 cm distanță nu-i dai frumoasa vârstă de 41 de ani! Recent, a trecut de la știrile de weekend la cele din prime time în timpul săptămânii. Seriozitatea sa profesională este de la sine înțeleasă și, dacă n-aș fi întrebat-o, n-ar fi făcut mare caz de asta. Pentru ea, viața gravitează în jurul lui Ingrid, fetița ei de patru ani.

Cum a fost copilăria ta, în Râmnicu Vâlcea?

E o diferență imensă față de ce înseamnă acum copilăria. Dar așa cum a fost la vremea aceea, cu bune și cu rele, cu greutățile din acele timpuri, mie mi se părea perfectă.

Am copilărit în jurul blocului, cu cheia de gât, bineînțeles. Ne strângeam la bancă și ne uitam cu admirație la cei mai mari. Îl copiam în tot ceea ce se putea pe Adi, fratele meu cu un an mai mare. Mă duceam chiar și la fotbal cu el. Aveam prietene pe la bloc, dar el era centrul universului meu.

Pe la 15-16 ani, când a început el să prindă gustul să meargă cu băieții, m-a cam părăsit. Am început să-l urmăresc, îl pândeam de după copaci, mergeam după el, pentru că mă simțeam oarecum dată la o parte. Am făcut și prostioare. Când ne-a adus bunicul saci cu mere de la țară, în timp ce părinții erau la serviciu, ne-am dus în colțul blocului, am făcut grămăjoare și le-am vândut.

Cu cea mai mare plăcere îmi amintesc cum făceam bradul, cu tata și cu Adi. Mama gătea în bucătărie, mirosea frumos. N-aveam noi așa multe jucării, dar era frumos. Cumpărau din timp bomboanele învelite în staniol colorat. Noi descopeream unde le țin ascunse, mâncam bomboanele și când să le puneam în brad, mai erau două sau trei pline – restul erau goale.

Ai fost învățătoare timp de șase ani – n-a fost doar un scurt experiment…

Cei câțiva ani petrecuți la școala din Ocnița, la 12 km de oraș, mi-au plăcut foarte mult. Făceam naveta împreună cu învățătorii și cu profesorii, iar copiii mă așteptau în stație și mă conduceau până la școală. Dimineața făceam focul în sobă, apoi stăteam în jurul sobei să ne încălzim.

Erau puțini în clasă. Uneori mai țineam locul unor profesori, și la română, și la matematică, și la istorie… Mai aflu vești despre acei copii. Una dintre fetițe, care mie mi-a fost foarte dragă, Geanina, are și copil – mi se pare incredibil! A fost eleva mea, în clasa I… Abia când aflu detalii de felul ăsta îmi dau seama – nu că sunt bătrână, că nu sunt! – cât de repede a trecut timpul.

Pedagogia te ajută în relația cu Ingrid?

Am făcut psihologia copilului mic și sunt multe lucruri care rămân întotdeauna valabile. Dar când e copilul tău, e cu totul altfel. Sunt momente în care am senzația că nu mă mai ajută nimic, nu mai știu cum să reacționez. E cât cinci băieți la un loc. Energică, plină de personalitate.

În fiecare seară îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat-o, e minunată, dar am momente de epuizare, când nu mai pot. Și mă întreb cum fac cei care au patru copii, când noi, cu unul, nu facem față. Și eu încă am noroc că tatăl ei se implică.

Îmi folosesc lucrurile învățate atunci, dar când doarme, intru pe internet și caut materiale legate de creșterea copiilor. Oricum iau decizia pe care o consider mai bună pentru copilul meu, dar mă interesează părerea specialiștilor, a psihologilor.

Ai studiat Dreptul, dar n-ai profesat. Totuși, te-a îmbogățit cu ceva?

Terminând Liceul Pedagogic și mergând pe materiile umaniste, nu prea aveai prea multe opțiuni în privința facultății. Toată lumea care termina pedagogia dădea la Drept. Am făcut facultatea, dar e o perioadă din care nu-mi aduc aminte foarte multe. Eram retrasă, încercam să stau în banca mea, să nu prea ies în evidență…

Am tras tare doar spre sfârșit și am luat 10 la lucrarea de licență. Orice lucru pe care îl înveți, în orice domeniu, te ajută și îți structurează într-un fel personalitatea. Da, sunt lucruri pe care le regăsesc și îmi folosesc. Dar gândind acum, la vârsta asta, mi-ar fi plăcut ca, la vremea respectivă, să le abordez cu mai multă seriozitate, să mă implic mai mult.

Are maturitatea avantajele ei?

Clar, da! Mă văd cum eram la 20 de ani, când imediat mă aprindeam din orice nimic. Acum sunt mai calmă, mă gândesc de zece ori înainte să fac un lucru. Chiar și când am o discuție în contradictoriu cu soțul – că nu e numai lapte și miere peste tot – reacționez altfel, altfel discut.

Dar, deși am trecut pragul celor de 40 de ani și sunt și părinte, în adâncul sufletului am rămas undeva, la douăzeci și ceva de ani. Sunt stări pe care nu vreau să le las în urmă, le duc cu mine. De ce să le închid într-un cufăr și să uit de ele?

Cât timp acorzi frumuseții, tinereții fizice?

Nici înainte nu pierdeam prea mult timp prin saloane, dar acum, de când o am pe Ingrid, prefer să fiu cu ea decât să stau ore întregi pe-acolo. De exemplu, mă vopsesc singură la păr. Cât stau cu vopseaua în păr, mai desenăm, mai decupăm…

Sport am făcut într-o perioadă. Acum nu mai fac, pentru că mi s-a aglomerat programul. Nu țin regimuri speciale, dar nici nu mănânc chiar cât aș dori, mai ales dulciuri care îmi plac foarte mult.

Noi te vedem timp de o oră pe ecran. Care este programul real al unei știriste?

Sigur nu e doar ora aceea. Eu nu intru pe post fără să văd înainte știrile. Nu-mi place să fiu pe fugă și nu-mi plac lucrurile făcute de mântuială. Oricum le urmăresc în timpul zilei, sunt deja la curent cu tot ce se întâmplă.

Când vin aici, merg în redacție cu colegii, văd știrile, îmi modific textele așa cum îmi sună mie bine. Pot fi și greșeli – este omenește să greșești.

Sunt nume străine de pronunțat. Când eram la sport, aveam poate și zece nume de sportivi din toată lumea. N-aveam cum să-i știu pe toți. Trebuia să știu cum se pronunță; la nevoie, sunam oameni care știam că se pricep și aflam.

Nu pot să mă pun pe scaun și să le citesc la prima vedere. În 11 ani nu s-a întâmplat măcar o dată să intru în emisie fără să-mi văd știrile și să le modific.

Scorpionul iubește munca de echipă și nu poate ierta trădarea. Te recunoști?

Da, absolut! Am schimbat locul de muncă, dar nu-mi place s-o fac. Mă atașez de loc, de oameni. Nu-mi plac schimbările, nu-mi plac despărțirile. Îmi doresc să ies la pensie de aici.

Ce plănuiți pentru Crăciun?

Dacă rămâneam pe știrile de weekend, aș fi fost liberă. Așa, o să lucrez și de Crăciun și de Revelion. Așa că vom face sărbătorile acasă, în familie, ca de fiecare dată, cu părinții, cu socrii, cu Ingrid, cu Moșul… Din păcate, nu mai avem bunici la țară…

Autor: Mihaela Serea

Foto: Kanal D

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Timp Liber