Visuri devenite realitate

Carolina Tanase

Ma numesc Carolina Tanase, sunt pictorita, am 42 de ani, am o fetita… Ce putine cuvinte ca sa descrii viata unui om… Dar cat de multe lucruri se ascund in spatele lor!

Cand eram copil, mi-au placut cateva lucruri: sa construiesc case pentru papusi, sa citesc povesti cu castele si zane si sa pictez. Peisaje, cai naravasi si chipuri de oameni. Putin neobisnuit pentru varsta de cinci ani, nu? Toate acestea au crescut in timp si s-au „maturizat“ impreuna cu mine. Pas cu pas.

Am vrut sa devin un pictor celebru, eram studenta la Academia de Arte, lucram ca electronist la Fabrica de Calculatoare, ma casatorisem din dragoste, o aveam deja pe Diana, o fetita minunata, eram fericita ca imi intemeiasem o familie si-mi spuneam ca viata mi-e deschisa. Atunci au inceput sa vina loviturile, ori sa le spun semne ale sortii?

Am „trait” moartea clinica
Visul meu de iubire s-a rupt in bucati, cand sotul meu ne-a parasit, la putin timp dupa nasterea fetitei, iar dupa divort intreaga mea lume s-a cristalizat in jurul Dianei. Ea era mica mea papusa-minune, pentru care as fi facut orice lucru bun si careia as fi vrut sa ii daruiesc orice ar face-o fericita.

Dar toate acestea mi-au clatinat puternic increderea in oameni, in ideea de familie si in valori legate de comunicare si iubire, rani care de obicei se vindeca foarte greu si necesita multa vointa.

Ma imparteam la un moment dat intre grijile casei, copil, serviciu si cursurile la facultate, eram tot timpul in miscare, cand pe un drum, cand intorcandu-ma de pe altul, fie ca erau drumuri la piata, fie la medic, pentru retetele si tratamentele fetitei. Eram o fire sportiva, chiar facusem un sport de auto-aparare la 18 ani, ca femeie eram un fel de crisalida din care se pregatea sa iasa un luptator…

Fizic, eram deja, insa sufleteste mai aveam de parcurs drumul regasirii de sine, caci loviturile primite de la persoanele dragi imi dadeau deseori momente de slabiciune interioara.

In anul care avea sa-mi intoarca destinul pe dos, aveam 24 de ani. Un accident cumplit, o cazatura de pe cal, urmata de o fractura cervicala si cateva minute de moarte clinica si viata mea s-a schimbat total. Nu stiu cu ce sa aseman accidentul, ca sa fie inteles cat mai profund de cel care citeste, fara sa fi trait un astfel de dezastru de nedorit pentru nimeni, oricate daruri spirituale ar primi acel om ulterior, pentru acceptarea unui astfel de destin.

E ca un bing-bang, in care se distruge o stea ca sa renasca o alta, dar prin cate chinuri se trece pentru aceasta renastere, nimeni nu-si poate imagina. Au fost momente in care am fost intre viata si moarte si nimeni nu putea sa ma ajute daca nu ma luptam pentru viata.

Omul, care este intr-un fel ca o masina ce necesita energie: daca nu o primeste de la o alta sursa, nu mai poate functiona oricat s-ar lupta. Asa era cazul meu si astfel L-am regasit pe Dumnezeu: in clipa accidentului, acolo, in camp, dupa ce imi revenisem din moarte clinica, Il rugam sa nu ma ia, sa imi redea viata pierduta.

Carolina Tanase, pictorita


Am reinvatat sa desenez

In primul an dupa accident, suferinta sufleteasca a fost cumplita, iar zilele de nedescris. Pe langa durerile fizice, durerea ca nimeni niciodata nu va mai avea nevoie de mine si nu ma va iubi din cauza dizabilitatii era ca un ocean fara margini…

Pentru ceilalti care ma vedeau, eram doar o fiinta in agonie, iar pentru multi, poate nu eram vazuta nici macar ca un om, din nefericire. Eu insa imi spuneam mereu ca trebuie sa-mi eliberez cumva spiritul, sa zboare, chiar daca trupul nu ma asculta, de parca nu era al meu.

Au trecut apoi trei ani in care eram precum o leguma, intoarsa de mama mea, la cate doua ore ziua si noaptea, apoi zilele in care stateam, inutila si fara putere, intr-un colt, in sufrageria apartamentului nostru cat o cutie de chibrituri si citeam sau desenam cu fetita mea incercand sa imi reeduc mana care nu mai ma asculta. Nu aveam putere nici sa strang creionul intre degete, nici sa coordonez miscarea, daramite sa pot desena proportiile unei figuri.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii