Vişinel Bălan – Orfanul care ne-a dat o lecţie de viaţă!

La 25 de ani, Vişinel are un CV impresionant: a absolvit Facultatea de Drept şi UNATC-ul, are un master în Criminalistică, este inspector la ANTS, expert proiecte europene, dar şi şef de serviciu în cadrul Direcţiei Programe şi Activităţi pentru Studenţi, din Ministerul Tineretului şi Sportului.

Când vorbeşti cu Vişinel, descoperi un om cald şi puternic, pentru care nu există cuvântul ,,nu pot,,,.

Un om care a ştiut să găsească mereu ocazii şi oportunităţi şi să le folosească.

,,Singura chestie pe care trebuie să o faci este să-ţi doreşti acel lucru şi gandirea ta să fie constructivă şi pozitivă. Dacă introduci elemente negative în acest proces de dezvoltare şi de construcţie a visului, sau de îndeplinirea gândurilor, automat gândurile nu se mai pot împlini.

Asta transmit copiilor instituţionalizaţi: că în momentul în care ai un vis trebuie să lupţi pentru el, cu toată credinţa!

Niciodată să nu laşi un factor negativ să-ţi disturbe calea, sau drumul, pentru că automat te-ai prăbuşit. Eu, dacă mi-am dorit ceva, am tras foarte tare şi nu am renunţat niciun moment,,.

La vârsta de 10 ani, Vişinel şi-a cunoscut părinţii… iar când a văzut cum trăiau, le-a mulţumit că l-au lăsat în grija statului.

,,Erau bătrâni şi bolnavi. Mama cu schizofrenie, gradul II, tata oligrofen. Tata avea un picior mai mic, din cauza unui accident în copilarie, iar mama, din câte am înţeles, a avut un accident de tren şi a înnebunit.

Ei nu au vrut să mă dea. Am fost singurul copil pe care nu au vrut sa îl dea, însă primăria a vrut să mă ia.

Mama mi-a povestit că pentru ea a fost cel mai mare chin, atunci a luat-o ea de tot razna, că am fost luat din braţele ei,,.

Vişinel este conştient că nu putea reuşi fără ajutorul unor oameni cu suflet mare, care i-au oferit ajutor, în momente cheie.

,,Cel mai mare mentor din viaţa aceasta, fără de care nu aş fi reuşit nimic, este domnul Codrin Lungu, un om care niciodată nu a vrut să fie prezent în lumea asta vizuală.

El din clasa a IX a, când m-a cunoscut, m-a mutat la cel mai bun liceu din Bacău. El a fost omul care m-a ghidat, m-a coordonat şi mi-a dat drumul.

A mai fost domnul Prihoanca, care mi-a asigurat hrana necesară în perioada liceului, ca să pot să fac faţă fizic şi psihic. Eu am alergat mereu ca un bezmetic şi mă luptam. Am fost ales preşedinte în consiliul elevilor şi am impus costumul. Am fost mai revoluţionar aşa,, îşi aminteşte Vişinel, care acum lucrează, de cinci ani, în Ministerul Tineretului şi Sportului.

,,Încerc să găsesc metode prin care să stimulez implicarea tinerilor şi colegilor. Aşa am gândit şi când am fost propus ca şef. Eu am alte abordari. De exemplu, luni şi vineri nu se lucrează, decât se planifică.

Luni planificăm ce se poate face săptămâna aceasta, cu direcţii clare, iar vineri măsurăm ce am realizat. Marţi, miercuri şi joi se lucrează intensiv.

Acesta este stilul meu de management, pentru ca lucrurile să fie relaxante şi oamenii să se bucure de muncă. Lucrăm cu toate casele de cultură din ţară şi tot ce ţin de programe şi activităţi strict pentru studenţi,,.

De curând, s-a decis să scrie o carte despre viaţa lui, care ar putea să-i inspire pe orfani.

,,Se lucrează la această carte. Vreau ca această carte să fie o construcţie pozitivă a caracterului unui om. Eu tot ce am dorit pe lumea aceasta am avut, excepţie fiind afecţiunea părintească… dar nu am suferit, pentru că am avut oameni în jurul meu, cu multe alte realizări.

Înainte mergeam regulat la biserică, posturile erau regulate. Până să vin în Bucureşti, legatura mea cu Dumnezeu era una foarte puternică.

Astăzi legătura este mai puternică, dar din punct de vedere energetic, nu din punct de vedere al prezenţei mele în biserică. Am o altă abordare despre construcţia şi comunicarea directă cu Dumnezeu, eu fiind împotriva bisericilor, în general, pentru că mi-am dorit foarte mult să devin preot. Abordarea mea despre Iisus a fost că EL este vindecătorul de răni.

Astăzi nu văd niciun preot care să vindece rănile oamenilor. Văd patru mii şi ceva de biserici şi o sută şi ceva de spitale. În timp ce oamenii trăiesc într-o sărăcie şi o durere puternică, asistam la alte construcţii grandioase: Catedrala Mântuirii Neamului, etc.

Astăzi nu vad în această credinţă o reprezentare a lui Dumnezeu, a unui învăţător, sau a unui trimis al lui Dumnezeu, ci mai degrabă o afacere.

Cred că datoria noastră este să preluăm ce este bine şi să respingem ce este rău. De aceea, am fost creaţi cu raţiune să discernem aceste două lumi. Depinde de fiecare cât de hotărât este să lucreze cu sufletul lui, căci aceasta este lucrarea,,.

 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate