Vara mea inseamna… eco-delicatese din pastrav

Ionela Mihai Palistan
„Inceputul pastravariei, care este pentru noi sursa principala de existenta, ca orice inceput, a fost foarte greu. Din fericire, bunul Dumnezeu ne-a binecuvantat cu izvoare de apa curata si buna chiar la noi in curtea casei, pe malul Ciughesului, un mic afluent al Trotusului, ceea ce ne-a usurat mult investitia, fiindca cel mai important lucru pentru pastrav este apa.

Dar in 2005, cand am populat cu puiet de pastrav primele doua bazine construite, au fost inundatii mari pe la noi si am pierdut aproape tot pestele, fiindca pastravul e gingas, se imbolnaveste usor.

Apoi, am mai avut momente dificile, cand a inghetat apa, fiindca aici suntem la o altitudine de aproape 1000 metri si iarasi am pierdut mult puiet. Asa-i cand nu stii!

Cu greu am continuat din cauza pagubelor, dar totusi nu ne-am lasat. La un moment dat, insa, pentru ca nu aveam o piata de desfacere, iar copiii crescusera si la fel si cheltuielile, am hotarat sa plecam in Italia si sa ne stabilim acolo pentru ca am fi castigat mult mai mult.

Copiii au ramas acasa cu parintii mei, pana ne faceam acolo un rost, dar nici ei, nici noi nu am putut rezista la distanta unii de altii si am renuntat. Am venit inapoi, caci ne-am dat seama ca si aici in tara, cu munca si cu mai multa informare, putem castiga la fel ca in Italia si pe langa asta eram acasa, langa copii.

Ionela si Mihai Palistan
Si eu, si Mihai, sotul meu, am facut cursuri de piscicultura si de siguranta si igiena alimentara
, ne-am documentat si ne-am gandit cum sa ne dezvoltam afacerea. Nu ne-am limitat numai la cresterea si vanzarea pestelui, ci ne-am gandit sa facem si delicatese din peste.

Asa am inceput sa facem pastravul afumat in harzob de brad, zacusca, pateu, carnati, saramale, bineinteles toate din pastrav, la care am adaugat o specialitate de-a mea: painea de casa cu cartofi. Acestea nu se pot insa face fara munca multa, iar la noi, de la cinci, in zori, pana tarziu in noapte, nu sta nimeni in loc.

Copiii au de parcurs zece kilometri pana la scoala, asa ca pleaca la ora sapte si vin la ora trei dupa-amiaza si dupa ce isi termina temele, dar cel mai mult in vacante, participa la lucru: Daria, fetita de 12 ani, ma ajuta la ale bucatariei, la facut dulceturi, siropuri, zacusca si la ingrijit casa, iar Robert, baiatul de 16 ani, pasionat de mecanica, este sprijinul sotului la utilaje sau la bazinele cu pastrav, la hranire sau la puiet.

Noi crestem un pastrav trei ani pentru a fi bun de comercializat si nu folosim nimic stimulator care sa le forteze cresterea. Ii hranim absolut natural, cu mamaliga, paine, branza, oua fierte si, cel mai important, au apa de izvor. Am vrea insa sa ne facem si un incubator pentru puiet pentru a ne reduce cheltuielile, fiindca puietul de pastrav este foarte scump, cam 80-100 lei kilogramul, si poate o mica pensiune agroturistica.

Oricum, noi, familia Palistan, macar pentru noi si cei din jurul nostru, incercam sa schimbam lucrurile. si, cu toate necazurile vietii, nu ne lasam.“

Adrian Ciltan; foto: arhiva personala

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii