Un Eliade la feminin

A vrut sa fie o mai buna catolica si a trecut la ortodoxie, a incercat sa inteleaga Biblia si a invatat ebraica. A studiat matematica, medicina si teologia, este psihoterapeut si unul dintre cei mai cunoscuti antropologi francezi: Annick de Souzenelle.

Sensul vietii
In sala Institutului Cultural Roman e neobisnuit de liniste. Conferinta nu a inceput inca, dar cei prezenti prefera sa-si urmareasca invitata de onoare care raspunde intrebarilor unui reporter de radio. Incepe sa rada si se ridica, semn ca interviul s-a incheiat. "O interpretare fidela a Cartii Genezei.

Schita unei antropologii adecvate timpului nostru" este titlul conferintei pe care urmeaza sa o sustina, un subiect controversat pentru unii, o provocare pentru Annick de Souzenelle, cunoscuta tuturor datorita noilor variante pe care le aduce traducerilor Bibliei. Vorbele ii curg lin, intr-o franceza dulce, a celor peste optzeci de ani traiti cu suflet de douazeci.

Buchetele de flori si cuvintele de admiratie o bucura, insa cel mai mult ii plac discutiile despre religia ortodoxa, la care a trecut acum mai bine de 50 de ani, din "dorinta de a deveni o mai buna catolica".

"Catolikos, spune ea, inseamna universal, deci din acest punct de vedere, religia ortodoxa este catolica". "De mica am incercat sa caut sensul vietii", intr-o lume in care rigorile si lipsa de afectiune a familiei i-au intarit convingerea ca singurul sprijin pe care il poate avea e in Dumnezeu.

Mama cu siguranta nu i-a fost un model, drept pentru care si-o aminteste mereu ca fiind rece si distanta. Dadaca, in schimb, a fost cea care i-a calauzit primii pasi in viata, iar Annick, drept multumire, a avut grija de aceasta pana la sfarsit: "Ma nounou", asa cum ii place sa spuna, era dragostea. Lucra la o ferma, cu animalele, si din acest motiv avea o dragoste animala, era calda si plina de tandrete".

Daca de la nounou a invatat sa iubeasca si sa daruiasca afectiune, de la mama a mostenit atractia fata de lucrurile concrete, palpabile, care s-a manifestat prin pasiunea pentru matematica. A abandonat-o, insa, in momentul in care si-a dat seama ca acest domeniu nu-i oferea raspunsurile pe care le cauta.

S-a indreptat spre o cariera de anestezist, cincisprezece ani frumosi, dar durerosi, in care "am perceput oamenii ca traind o angoasa a unei morti mai mici si am simtit cat este de important rolul unei persoane care sa-i insoteasca in acel moment. Nu doar pentru a-i adormi, dar si pentru a le tine sufletul treaz. Este uimitor."

"Vreau sa-i provoc pe oameni la o transformare interioara!"

"Iubesc Romania profunda"

Binecuvantarea
A fost dintotdeauna frapata de ideea de absurd, insa in momentul in care "mi-am dat seama ca absurdul este rezultatul surzeniei, am incercat sa aflu la ce anume eram surda. Abia atunci am constientizat ca nu eram doar eu surda, ci si Biserica Catolica.

Eram surde la adevaratul mesaj crestin". A parasit imediat catolicismul si a incercat sa se regaseasca in diferite confesiuni. A studiat protestantismul, a intrat in randul baptistilor, a "gustat" si din teoriile marxiste, "am cautat raspunsuri in diferite ideologii, insa fara rezultat".

Pana intr-o dupa-amiaza petrecuta la o galerie de arta dintr-un mic oras numit Eze, unde o doamna pe care n-o mai vazuse niciodata a facut doua afirmatii surprinzatoare. "Dumneavoastra il cunoasteti pe Fred Bérance!", a fost prima. "Si, intr-adevar, il cunosteam, era un bun prieten, scriitor".

Iar a doua, un indemn de a merge pe strada Auguste Blanqui, numarul 96, unde era asteptata. Adresa era chiar a Bisericii Ortodoxe Ruse din Franta. "Incredibil, cu adevarat incredibil", isi reaminteste Annick de Souzenelle, cu atat mai mult cu cat n-a mai intalnit-o pe femeia respectiva niciodata. Era la capatul puterilor, iar ortodoxia a venit ca o binecuvantare. Revolta fata de religia catolica era adresata in principal mesajelor pe care aceasta le promova.

Oamenilor li se cerea sa-si pregateasca o moarte "frumoasa", fiind amabili, cuminti, "aspecte care nu ma multumeau. Stiam ca viata nu este o asteptare a mortii si ca trebuia sa ma inscriu intr-o anumita dinamica pe care nimeni nu mi-o indica". Ortodoxia a venit in acel moment ca un nou suflu de viata. "Am simtit ca trebuie sa traiesc aici, acum, imediat, iar pentru mine acest lucru a fost determinant".

La scurt timp, a inceput sa invete teologia ortodoxa si limba ebraica – stia deja limba greaca. Si-a dat seama ca traducerea Bibliei se indeparta de adevaratele sensuri pe care aceasta incerca sa le transmita: "A existat un soi de stereofonie intre cursurile de teologie pe care le faceam si informatiile pe care le traduceam din limba ebraica, fapt bulversant. Invatand ebraica, am inceput sa ma lupt cu textele biblice in limba lor originala."

A perseverat in incercarile sale de a intelege ortodoxia si a ramas fidela credintei sale, chiar daca in Franta nu poate duce o viata liturgica regulata. "Cred ca multi au lasat la o parte Biblia fie pentru ca au considerat-o infantila, fie pentru ca nu au regasit acolo propria logica. Exista numeroase niveluri de lectura pe care noi le putem practica, dar nu stim acest lucru. Asta e ceea ce incerc sa fac: sa le arat celorlalti ca exista si alte niveluri de lectura si, astfel, sa-i provoc la o transformare interioara."

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati