Am un copil supradotat. Ce fac pentru educația lui?

eleva-in-biblioteca

Camelia Sas e un antreprenor care promovează designerii români de modă, dar și educația modernă a copiilor supradotați. Ea îți va explica pas cu pas ce trebuie să faci dacă ai un copil supradotat.

Sunt Camelia Sas, norocoasa mamă a lui Rareș, un copil cu IQ mare. Am aflat despre programe educaționale pentru copii gifted dintr-un e-mail primit de la asociația Centrul Gifted Education. Nu știam la momentul respectiv dacă Rareș e un copil supradotat și dacă problemele pe care le întâmpină la școală ar putea să fie legate de indicele mare de inteligență.

Un IQ mare vine la pachet cu o serie de dezavantaje temporare

Sinceră să fiu, îmi închipuiam că un IQ mare ar fi o garanție a faptului că totul e perfect: inteligenţă, emoții, integrare socială. Am aflat de la Monica Gheorghiu, președinta asociației (Femeia anului 2013, premiată de Avantaje – n.r.), că majoritatea copiilor supradotați suferă de asincronie în dezvoltare, adică indicele mare de inteligență vine la pachet cu un indice emoțional și social mai puțin dezvoltat. Când am citit și că, la nivel internațional, 97% dintre copiii supradotați nu își folosesc inteligența la adevăratul potențial, am fost uluită.

Da, lucrul acesta se întamplă pentru că nu știm cum să identificăm un copil supradotat, nu știm că acest IQ mare vine la pachet cu o serie de dezavantaje temporare și nu stim cum să transformăm dezavantajele temporare în avantaje. Aș vrea sa accentuez faptul ca eu povestesc doar din experiența mea de părinte a unui copil gifted si nu vorbesc în calitate de expert.

Cum mi-am dat seama că am un copil supradotat

Am avut nevoie de 11 ani să aflu că Rareș e un copil supradotat, când toate semnele spuneau acest lucru: de mic era plin de energie, dormea puțin, se plictisea repede și era în permanentă căutare de activități cât mai variate. Spuneam atunci că este un „copil atomic“. A început să meargă la 10 luni, a vorbit foarte repede, la 2-3 ani citea povești scurte din cărți, avea o memorie foarte bună, atenție distributivă și se concentra perioade relativ lungi fără efort.

Toate aceste lucruri le-a făcut datorită bagajului genetic cu care a venit, dar, am aflat mai târziu, și puțin ajutat de părinți și de mediul în care a crescut. Ajutat de părinți nu înseamnă în nici un caz că l-am împins de la spate sau că ne-am propus în vreun fel să grăbim dezvoltarea lui.

Cursurile de parenting pot fi de ajutor

Am început viața de părinte citind doar 2 cărți despre cum să crești un copil mic și bazându-mă foarte mult pe intuiție. În relația cu Rareș am încercat să fac ceea ce am considerat că au făcut bine părinții mei, am evitat anumite lucruri și gata, mi s-a părut suficient. Mi-am dat seama destul de repede că ceva nu functionează în relația cu el, dar mă încăpătânam să îl fac pe Rareș să intre în tiparele pe care le cunoșteam eu. M-a adus pe linia de plutire și nu numai, un curs de parenting pe care cu greu m-am lăsat convinsă că ar fi bine să îl urmez.

La 3 ani a mers la grădiniță, dar nu îi plăcea, cu toate că erau puțini copii în grupă și practic statea 3-4 ore. Imi spunea aproape în fiecare zi că nu mai vrea la grădi, că se plictisește, chiar dacă schimbasem câteva grădinițe până am ajuns la cea în care erau doi prieteni de-ai lui. Educatoarele îmi spuneau că nu este atent când au activități, dar că atunci când intreabă ceva, e primul care știe să raspundă. Asta ni se întampla și nouă acasă: părea că Rareș nu e deloc atent la ce vorbesc cu Alex, soțul meu, și dintr-o dată venea cu o replică ce ne uluia.

Eram nevoită să spun copilului să se mai oprească din citit…

Cand Rareș a ajuns la școală, foarte fericit că nu se va mai plictisi la fel ca la grădiniță, am fost în culmea fericirii. Mi-am propus și am reușit să nu mă implic prea mult în rezolvarea temelor și să îl las să își aleagă domeniile pe care să le aprofundeze. Rareș a fost încantat că poate să citească ce vrea el, chiar dacă eu înghițeam în sec uneori când plăteam multe sute de euro lunar pentru cărți cumpărate online și Rareș le devora în câteva zile.

Ca părinte, simt că trebuie să fiu atentă la eventualele excese pe care ar fi tentat să le facă și mi s-a parut amuzat că de multe ori îl rugam să lase cartea din mână, să nu mai citească. Asta dupa ce în clasa a 2-a, a 3-a citea romane în engleză de câte 200-300 de pagini în 2 zile. Râdea și el spunându-mi că el crede că sunt singura mama din lume care îi spune copilului să se mai oprească din citit… Îi plăceau romanele, dar le citea mai mult pentru că avea nevoie la școala (trebuia să citească niste paragrafe din carte, dar el ajungea să o citească pe toată și apoi să își comande alte cărți de același autor). In paralel, avea unul sau două domenii de maxim interes.

Asa s-a documentat despre dinouzauri, astronomie, apoi fizică, biologie, chimie, cunoștințele naturii și istorie. Un lucru îmi era clar: nu aș fi vrut în ruptul capului să facem un concurs de cultură generală. Îi plăcea matematica, dar nu ar fi mers la olimpiade. În clasa a IV-a, la semi-impuse, a mers la Arhimede și la încă două concursuri. A fost acceptat la urmatoarele etape, un rezultat neașteptat ținând cont de faptul că nu se pregătise, dar nu a vrut sa meargă mai departe. Nu simțeam că e cazul să îl împing de la spate.

Indicii pentru un copil supradotat

Pe de altă parte, era un copil emotiv, ușor de supărat, justițiar, care a fost chiar batut de cativa colegi, până a învățat să își facă singur dreptate. Îi plăcea foarte mult să socializeze cu prietenii noștri, dar mai puțin cu puștii de vârsta lui. Nu era un copil retras, dar nu prea avea prieteni apropiați.

Am aflat abia anul acesta că toate cele de mai sus sunt indicii clare ale unui copil supradotat. Trebuie să ținem cont de faptul că sunt și alți indicatori pe care îi putem urmări și că nu toți copiii gifted sunt la fel. Vă recomand să căutati în miile de site-uri despre copii gifted care sunt indicatorii care vă ajută să va dați seama dacă aveți un copil gifted. Eu am intrat pe site-ul giftededu.ro și am aflat de acolo.

Stilul de învățare al unui copil supradotat

Aș spune că un copil gifted învață uluitor de repede în domeniile care îl interesează. Asta se întamplă oricui, fie că e supradotat sau nu. Diferența o face viteza mai mare de învățare, profunzimea pe care o caută în sursele de informare, faptul că face imediat conexiuni cu alte domenii de care a fost pasionat la un moment dat, capacitatea uimitoare de inovare și gândirea „outside the box“.

Acești copii au nevoie de provocări, nu de șiruri de exerciții în plus

Pot să spun că sistemul educațional actual (privat sau de stat) îl face pe Rareș să își dorească să învețe singur sau cu un grup foarte mic de copii ca el, în viteza lui. Rareș este înnebunit să absoarbă informații, dar nu să învețe română și matematică pentru a merge la olimpiade sau la concursuri.

În clasa, la ore, acești copii au nevoie de provocări, nu de șiruri de exercitii în plus de rezolvat sau lucruri de făcut, ca să-i țină ocupați. Cred că măcar în câteva școli s-ar putea forma grupe de copii gifted cu diferențe de 2-3 ani între ei, care să lucreze la nivel foarte înalt pe anumite materii (nu pentru olimpiade sau concursuri, ci pentru că ei, copiii care vor sa învețe mai mult în domeniul respectiv). Sincronizarea orarelor și găsirea profesorilor calificați este doar o chestiune de voință, nu de costuri.

În paralel, una sau două ore de dezvoltare emoțională și socială pe săptămână ar completa firesc acest demers. Dacă cei doi pași s-ar putea realiza în următorii 40 de ani, ar fi un mare pas înainte pentru toată lumea. M-aș bucura enorm să aflu că acest lucru sa se întamplă deja în unele școli din București.

Cred că este de prisos să menționez că în țările dezvoltate există clase pentru copii gifted în cadrul multor școli. Aceste programe îi ajută pe copii în primul rând să își înțeleagă emoțiile mai intense decât ale celorlalți și apoi, o data ce ajung la un echilibru între IQ, EQ si SQ (intelligence quotinet, emotional quotient, social quotient) aceștia ajung să exceleze într-unul sau mai multe domenii. Și această excelență este una durabilă, pe baze solide și cu perspective reale de a ajunge inovatori sau leaderi. Pe de altă parte, îi va ajuta să aibă și viața de zi cu zi frumoasă și echilibrată.

Orice copil gifted căruia nu i se oferă provocări pe măsura inteligenței ajunge să fie catalogat ca neatent sau neastâmpărat.

Olimpici, genii, supradotați. Care sunt diferențele?

Auzim și ne mândrim cu faptul că România are un sistem educațional care scoate olimpici internaționali, genii în diverse domenii. Adevărat și incontestabil. Dar stiți că în jur de 5% din copiii României sunt geniali? Și nu doar 10, 50, 500 de copii? În plus, un geniu care excelează într-un domeniu, dar nu știe să relaționeze cu oamenii și nu se bucură de viață are un risc real să rateze ocazia de a duce o viață frumoasă.

Dacă aș fi identificat mai devreme, măcar la 6-7 ani, faptul că Rareș e un copil supradotat, aș fi înțeles mai bine de ce era „neatent“ sau „neastâmpărat“ în clasă și aș fi știut să abordez corect această situație. Orice copil gifted căruia nu i se oferă provocări pe măsura inteligenței ajunge să fie catalogat astfel.

Aș recomanda părinților care au tresărit puțin citind aceste rânduri sa dea un search pe Google și să afle unde pot testa IQ-ul copiilor.

Concret, cum decurge testarea unui copil supradotat?

Pentru părinte pașii sunt: găsește testul potrivit pentru vârsta copilului, asigură-te că acesta (copilul) nu are nimic impotrivă să treacă testul, platește, apoi însoțește copilul la testare. Eu cunosc două teste internaționale: SON-R și WISC II, primul este pentru copiii de la 2 ani si jumatate până la 7 ani și cel de-al doilea este de la 6 ani până pa 16 ani.

Un copil cu un IQ peste 130 este considerat supradotat

Noi am făcut testarea la centrul Gifted Education, cu un psiholog acreditat. A fost un test 1 la 1, de o ora și jumătate, dacă nu mă înșel. Am reținut că dificultatea fiecărei noi întrebări a fost dată de viteza și corectitudinea răspunsului la întrebarea anterioară. Un copil cu un IQ peste 130 este considerat supradotat. Testul poate fi repetat după cel puțin 6 luni, dacă este nevoie.

Dupa ce știm că avem acasă un copil supradotat putem să apelăm la miile de site-uri care ne ghidează în educația copiilor gifted. Informațiile de bază sunt gratuite și singurele investiții sunt timpul și atenția noastră.

Camelia Sas, protagonista copertei ediției de decembrie a revistei Avantaje

Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie