Un copil poate salva o casnicie?

Unele cupluri cred – sau spera orbeste – ca a avea un copil reprezinta solutia pentru criza care le zdruncina casnicia. Este asa-numitul sindrom al copilului-adeziv. Oare chiar functioneaza?

Stefania avea 33 de ani cand a ramas insarcinata pentru a doua oara. Dar nu a mai alergat, ca prima data, sa-i dea vestea sotului ei, Mihai. S-a bucurat, insa i-a fost si teama. Multe lucruri depindeau de venirea acestui copil: "Daca Mihai s-ar fi bucurat, casnicia noastra ar mai fi avut o sansa".

Asadar, si Stefania s-a confruntat cu sindromul copilului-adeziv. Este un fenomen obisnuit atunci cand unul sau ambii parteneri decid sa aiba un copil, in speranta ca acesta le va reda intimitatea de odinioara a relatiei lor.
Dupa 13 ani de casnicie, Stefania si Mihai au atins un moment de criza. Fetita (in varsta de11 ani) era destul de mare si le lasa sotilor mai multa libertate pentru a se ocupa, fiecare, de cariera. Care a fost rezultatul? Aproape fara sa-si dea seama, cei doi au luat-o pe drumuri diferite si nu reuseau sa se mai regaseasca…
Pentru Stefania, cel de-al doilea copil a fost ultima incercare de a se reapropia de sotul ei. "Imi amintesc cat eram de indragostiti cand fetita noastra era mica. Imi doream atat de mult sa retraiesc acele clipe alaturi de Mihai!"
Incercarea Stefaniei a avut succes: Petrut are acum doi ani si parintii se bucura impreuna de el. "Imi este inca teama", spune ea. "Deocamdata Petrut este mic, iar noi, dupa o zi de munca si alergatura dupa el, suntem atat de obositi, incat nu mai avem energie sa ne contrazicem. Dar ce se va intampla cand va creste si noi nu vom mai avea de discutat despre pampers, orele lui de masa etc.? Nu cumva doar am amanat ceea ce oricum se va intampla intre mine si Mihai?"

Copiii sunt cei care platesc, pentru ca se simt responsabili pentru parinti.

Regres sau progres?
Sindromul copilului-adeziv nu este o inventie a societatii moderne. Multa vreme, a avea un copil insemna cimentarea unei relatii mai putin fericite, solutia pentru a ramane impreuna, un instrument pentru a-l determina pe sotul "recalcitrant" sa isi asume responsabilitatea unei familii.
Astazi insa, in prea putine cazuri, societatea obliga partenerii sa fie prinsi intr-o casnicie nedorita, numai din cauza existentei unui copil. In schimb, multe cupluri deja formate isi pun problema de a avea un copil cu scopul de a pastra relatia. Dar este acest lucru corect fata de copil?

Cuplurile ai caror copii sunt deja mai mari se afla in fata unei dileme: cei doi sunt pusi in situatia de a-si relua rolul de parteneri de cuplu. Si atunci, poate ca e mai usor sa mai aiba un copil care sa le ofere rolurile de parinti? Multi oameni adora rolul de parinte, dar le e foarte greu sa se comporte ca un cuplu matur. Cand copiii cresc si isi iau zborul, partenerii ar trebui sa se regaseasca, la fel ca in perioada in care erau singuri. De cele mai multe ori, copiii actioneaza ca un liant intre parteneri.
Insa ei nu pot inlocui intimitatea si apropierea care leaga doi oameni intr-o relatie de durata. Din acest motiv, multe cupluri sunt in situatia de a evolua diferit, de a se destrama sau de a avea relatii extraconjugale, mai ales in momentul in care grijile de parinte scad in intensitate.

Din pacate, tocmai copiii sunt cei care platesc aceasta lipsa de maturitate a parintilor in viata de cuplu. Parintii care sufera de sindromul copilului-adeziv, fara sa isi dea seama, exercita o presiune extraordinara asupra copilului lor.
Chiar daca nu-i spun niciodata ca el este motivul pentru care sunt impreuna, copilul va intui acest lucru si se va simti raspunzator pentru viata lor de cuplu. Astfel de copii sunt niste adulti in miniatura, cu o copilarie umbrita de aceasta responsabilitate.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Dragoste & Sex