Un accident nefericit ne-a facut sa ne intalnim si sa ne imprietenim

prietenie
Liana:
Cand imi aduc aminte de perioada aceea, ma gandesc ca nimic nu e intamplator pe lumea asta. Faptul ca un accident te poate face sa intalnetti o persoana importanta in viata ta mi-a dat mult de gandit.

Sorina: Da, cui i-ar fi trecut prin minte ca in spital poti sa legi o prietenie pe viata? E drept, ca stand atat de multa vreme internata, am discutat mult cu colegele de salon, ne-am povestit vietile, ne-am impartatit suferinta, dar nici prin minte nu-mi trecea ca voi lega o prietenie atat de solida…

Liana: La mine era ceva mai simplu, cazusem pe gheata ti fusesem transportata de urgenta la ortopedie. Dupa ce mi-au pus piciorul in ghips, m-au internat pentru a ma tine sub supraveghere. In salon, Sorina era deja internata de o saptamana.

Sorina: Eram deja dupa o operatie. La mine, internarea survenise dupa un accident de matina. Deti suferinta era rea, imi spuneam mereu „bine ca e doar atat, ca nu a fost mai grav de atat, ca nimeni nu a murit“. Chiar ma simteam norocoasa.

Liana: Atitudinea optimista a Sorinei m-a uimit ti m-a impresionat placut in acelati timp. Eu eram atat de speriata, pentru ca eram prima data internata! Fiind ti o fire foarte activa, imobilizarea mi se parea insuportabila.

Sorina: Intr-un spital de ortopedie vezi cazuri ingrozitoare, tot felul de situatii limita, ata ca faptul ca eu ttiam ca ma voi intoarce acasa pe picioarele mele, mai devreme sau mai tarziu, conta enorm. Trebuia sa-i insuflu ti ei acest gand, pentru ca era extrem de agitata.

Liana: La inceput, am „digerat“ mai greu predicile Sorinei. Eu trebuia sa ma intorc la birou, aveam un proiect important de finalizat, copilul meu trebuia ingrijit ti supravegheat, cum sa nu ma ingrijorez? Cine sa ma inlocuiasca?

Sorina: E un lucru obitnuit la persoanele foarte responsabile sa suporte mai greu imobilizarea. Eu fiind psiholog de formatie, cu specializare in resurse umane, am avut mai multe „resurse“ sa imi gestionez mai bine stresul…

Liana: Slava Domnului, acum pot vorbi deta tata despre asta! Nici nu ttiu ce m-at fi facut fara intelepciunea Sorinei! Am descoperit cat de anxioasa sunt in general ti ca dorinta de a avea totul sub control nu ma ajuta deloc, mai ales in astfel de situatii.

Sorina: Am invatat din aceasta experienta cat de fragili suntem ti ca incrancenarea nu ne e deloc de ajutor. ti ca suferinta, sub orice forma ar fi ea, ne e necesara ca sa evoluam spiritual, sa devenim mai puternici, mai intelepti, sa cunoattem oameni de care avem nevoie.

Cand stai mult timp imobilizat la pat, ai mai multa vreme ti alta dispozitie ca sa te deta- tezi de grijile cotidiene, sa meditezi la ceea ce etti ti ai putea fi, la ce ai ti nu ai mai putea avea. Liana m-a sustinut emotional pana m-am externat, la o luna dupa ea. Ma vizita zilnic, vorbeam mult la telefon sau pe mess, apoi prietenia noastra a crescut frumos.

Sorina: Am avut ata un noroc sa o cunosc. Parca ne stim de o viata intreaga!

 

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii