Tudor Gheorghe: un trubadur inepuizabil

Rasuna un acord de chitara catre sala umpluta pana la refuz. Asa incep spectacolele lui Tudor Gheorghe…

Am avut sansa de a-i rapi ceva timp si am reconstituit o lume a sa din bucati de realitate inedite, asemenea unui "live" la care nu poti trage duble.

La Tudor Gheorghe totul este miscare. Se trezeste inainte de prima raza de soare si se intoarce acasa mult dupa caderea intunericului. Ziua lui incepe totdeauna brusc.

Barbieritul la sange, obicei de pe vremea studentiei, o cana mare de cafea fierbinte pentru Georgeta, sotia lui…

Apoi incepe sa povesteasca despre el. A avut intuitia sa abandoneze mirajul perfectionismului muzical. Nu s-a vrut decat un actor care reciteste poezia mare. "Nu am fost si nu voi fi niciodata un star. Nu fac parte din showbiz.

Textele mele muzicale pe care le torn in tiparul poetic sunt foarte departe de ceea ce ii transforma pe oameni in vedete."

Bataios, dar extraordinar de sensibil, de o sensibilitate vecina cu romantismul veacurilor trecute, maestrul a trecut prin tot ce a fost mai greu in drumul sau artistic. Fiindca a fost un "inventator".

A terminat Institutul de Teatru cu nota 10 si s-a intors la Craiova, desi putea sa ramana la orice teatru din Capitala.

"Nu aveam nici vocea profunda, uluitoare a lui Vraca, cu care sa vrajesc oamenii, nici nu eram frumos ca Septimiu Sever, eram doar inalt si slab si aveam o claie de par pe vremea aceea.

Si pentru ca sa impresionez, mi-am zis sa montez un spectacol de poezie. Da, dar poezie n-ar fi stat lumea sa asculte vreme de cateva ore, asa ca am spus ca o voi canta. De fapt, o voi insoti cu muzica. Parea ciudata si hazardata o astfel de punere in scena, dar am vrut sa fiu un aed al vremurilor moderne.

Asa ca marii trubaduri, ca menestrelii, ca primii creatori de frumos ai lumii asteia, fiindca eu nu cred ca Homer povestea pur si simplu, eu cred ca el si-a cantat Iliada…"

Si asa s-a nascut "fenomenul Tudor Gheorghe", cel care surprinde de fiecare data, caci nu canta, nu recita, nu este folk-ist, nici lautar, nici compozitor, nu poate fi incadrat in nici un curent sau moda muzicala si este totusi la fel de iubit si de ascultat astazi, ca acum 30 de ani.

"Am in repertoriu mai multe titluri de spectacole decat unii din cantaretii din ziua de astazi melodii. Am cantat cu orchestre simfonice, cu taraf lautaresc, dar taraf clasic adevarat, din cel cu patru instrumente, am pus poezie pe muzica singur, doar cu propria-mi voce, cu orchestra folclorica sau cu un cor bisericesc, versuri zguduitoare scrise prin marile temnite comuniste, ba chiar ma gandesc acum sa cant marsuri patriotice cu Fanfara Reprezentativa a Armatei si sa fac un spectacol de versuri spuse pe muzica lui Dimitrie Cantemir.

Multi or sa se inchine daca aud de asa ceva, dar sunt convins ca va fi un succes, asa cum au fost si toate celelalte de atatia ani incoace. Fiindca muzica buna nu apartine unui singur gen."

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati