Tu ești de acord că ”bătaia e ruptă din rai”?

Statisticile confirmă o dramă socială acceptată în tăcere: în 63% dintre familiile din România, violenţa împotriva copiilor este ceva normal. O realitate urâtă împotriva căreia se ridică o campanie ce vrea să schimbe mentalităţi.

bataia-rupta-rai

Semnalul de alarmă a fost tras mai demult: copiii sunt bătuţi, brutalizaţi, uneori dispreţuiţi şi umiliţi chiar în familiile lor, iar părinţii, dar şi mulţi alţi români, acceptă această problemă socială cu resemnarea, justificată spun ei, de cutume educaţionale strâmbe şi anacronice.

Salvaţi Copiii România (SCR) a demarat însă, o amplă campanie, „Stop luptei de acasă!”, împotriva uşurinţei cu care violenţa asupra copiilor este tratată de români. Pentru a veni în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă părinţii acestor micuţi, organizaţia a creat site-ul: www.parintibuni.ro, un loc unde o echipă de psihologi e întotdeauna pregătită să îi ajute să depăşească situaţiile de criză fără a folosi violenţa. Mai mult, pune la dispoziţie servicii gratuite pentru părinţi şi copii în centre de consiliere, în București, Mureș, Suceava, Iași și Timişoara, unde părinții învaţă cum să schimbe acele lucruri pe care nu vor ști să le facă de la sine. Unde învaţă cum să își tempereze propriile frustări și nemulțumiri înainte de a ridica palma sau de a deschide gura pentru a jigni și umili, cum să își mute atenția de pe urgențele zilei pentru a se concentra pe obiectivele pe termen lung pe care le au pentru copiii lor.

Elena este o mămică tânără, are 29 de ani şi are un băieţel de aproape patru ani, centrul vieţii lor de familie, un puşti jucăuş, curios, un temperament puternic, plin de energie şi neastâmpărat. Atât de neastâmpărat încât de multe ori Elena ajunge la capătul puterilor şi îl plesneşte. Tânăra mamă are privirea grea atunci când povesteşte asta, dar vorbeşte deschis despre drumul pe care l-au luat viaţa ei şi a copilului, după ce a hotărât, în urmă cu patru luni, să intre într-unul dintre programele de consiliere pentru părinţi de la Salvaţi Copiii: „Se întâmplă să-l lovesc automat, aproape fără să îmi dau seama. Mi-e ruşine, dar în clipele acelea nu ştiu ce altceva să fac… Când îi repet de zece de ori să facă ceva şi văd că nu face, când îl strig apoi şi parcă nici nu mă aude… îmi pierd răbdarea, îl plesnesc, el plânge şi apoi mă doare sufletul. Conflictele apar la fiecare jumătate de oră. Încerc să mă abţin, dar îl lovesc des şi apoi îmi pare rău. Uneori, mă ridic brusc de pe scaun, îl văd că tresare şi îmi dau seama că fiul meu se fereşte de mine“.

Îşi aminteşte cât de fericită a fost când a aflat că este însărcinată. Dar, după naşterea copilului, au început dificultăţile: băiatul plângea tot timpul, ea nu reuşea să îl liniştească, era mereu speriată, nemulţumită şi îngrijorată că nu face faţă. Între timp, copilul a devenit un preşcolar curios, activ, plin de năzbâtii şi cu „NU“ pe buze tot timpul. Copil fiind, Elena a fost bătută la rândul său, până către liceu: „Mă simţeam pe atunci atât de umilită. Iar când am făcut şi eu acelaşi lucru mi-a fost ruşine şi m-am simţit neputincioasă.“ Acum însă, în cadrul grupului se suport, ea şi soţul ei învaţă cum să îşi schimbe reacţiile şi comportamentul faţă de băieţelul lor:

„Învăţăm lucruri aparent banale: cum să vorbim cu copilul, cum să îl înţelegem, ce să îi spunem când este furios, când loveşte sau când îi este frică, cum să procedăm când nu vrea să mănânce, când refuză să meargă la grădiniţă sau să îşi strângă jucăriile. Ai spune că nu ai nevoie să înveţi aşa ceva, doar tu eşti părintele şi tu ştii mai bine, dar nu este deloc aşa în realitate. Am ajuns să cred că problemele de comportament ale copiilor reflectă de fapt greşelile noastre, neputinţa şi limitele noastre.

Ştiu din propria experienţă că violenţa îl face pe copilul meu, şi pe toţi copiii de altfel, să nu se simtă bine nici cu mine, mama lui“, mai spune ea. Bătaia si violenţa verbală împotriva copiilor sunt intolerabile în 2014, afirmă iniţiatorii campaniei. Doar pentru că acest lucru se petrece în spatele uşilor frumos vopsite, nu înseamnă că nu se întâmplă. Unii nici nu consideră că fac ceva greşit, alţii realizează că greşesc şi mai sunt şi cei care sunt conştienţi că aceasta se întâmplă în jurul lor, însă s-au obişnuit cu ideea şi preferă să nu se implice.

„Protecția copiilor împotriva violenței e o parte esențială a muncii SCR, în condițiile în care, în România, 63% dintre copii sunt bătuți acasă, exact de către persoanele care ar trebui să le ofere protecție și siguranță: părinții. «Stop luptei de acasă!» vorbește despre realitățile pe care le trăiesc copiii în familie, în spatele unor aparențe de armonie și normalitate. Nu poate fi decât normal ca într-o țară în care auzi mai mereu „bătaia este ruptă din rai“ și „unde dă mama crește“, a plesni copilul atunci când se poartă altfel decât se aşteaptă părintele să fie ceva normal. Mulți părinți se sprijină pe exemplele de înțelepciune populară pentru a-și justifica atitudinea și pedepsele aplicate copiilor; în plus, ei se referă la propria copilărie, în care au fost loviți, etichetați, certați de către părinții lor, astfel încât bătaia le este extrem de familiară.

În aceste condiții, la întâlnirea dintre înțelepciunea populară, experiența proprie și lipsa de alternative, întâlnim în România anilor 2014 o generație de părinți care lovesc, din convingere sau pentru că nu știu cum altfel să procedeze“, spune Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv al organizaţiei Salvaţi Copiii România, iniţiatoare a campaniei de combatere a violenței împotriva copiilor. Află mai multe despre cum te poţi implica în campanie sau despre serviciile gratuite de consiliere pe www.parintibuni.ro.

Autor: Adrian Cîlțan.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Mama si copilul