Sylvie Guillem: forta si pasiune mistuitoare

Sylvie Guillem, balerina

Ea, in schimb, este intotdeauna pregatita sa socheze. Sylvie Guillem va dansa pe 22 octombrie, pe scena Teatrului National, alaturi de celebrul coregraf Russell Maliphant, in cadrul „Intalnirilor JTI”.

„Cand eram copil, pentru mine Romania insemna Nadia Comaneci…”, marturiseste Sylvie Guillem. Gimnasta era eroina ei, nu prim-balerinele. Asadar, cand a fost acceptata de Opera din Paris, nu s-a aratat impresionata. Fetitele din jurul ei erau foarte incantate, dar pareau atrase de costume la fel de mult ca si de dans. Guillem a fost insa prima feminista a baletului. Nu a avut niciodata, in copilarie, vise cu tul roz. La inceput, a fost doar gimnasta, un baietoi.

Profunzimea sentimentelor pe care le-a descoperit pe scena – intense si curate – era derivata, crede ea, din timiditatea frustranta a copilariei. Prima data cand a aparut pe scena, a aflat ca trupul ei putea exprima toate lucrurile pe care se straduise pana atunci sa le spuna. Putea in sfarsit comunica tuturor ce simtea.

Iar in octombrie, la Bucuresti, Guillem se va dezvalui pentru prima data publicului roman. „Nu exista un public roman, francez sau italian, exista doar un public, un teatru, un moment de schimb intre oameni care au ales sa vina si sa vada spectacolul si eu, care voi incerca intotdeauna sa interpretez cat mai bine cu putinta pentru ei… “, declara Sylvie Guillem.

Pentru ea, celebritatea este doar un mijloc de a avea putere, permitandu-i sa lucreze asa cum vrea. A continuat sa fie deloc pretioasa, lipsita de glamour si de infumurare. Ar fi putut dansa si astazi in rolurile cu diadema si tutu, pe care le interpreteaza atat de bine. Dar Guillem detesta imitatia – fie in balet, fie in dans contemporan. „O miscare trebuie sa aiba viața, personalitate. Cand dansezi inca o Cenusareasa si inca una, ce mai ai de invatat?”, se intreaba ea.

Sylvie Guillem, balerina Sylvie Guillem, balerina

Asadar, intotdeauna a evadat catre noi provocari. Pe care le-a cautat febril inca de tanara. In 1989, la 24 de ani, Guillem s-a despartit intr-un mod spectaculos, creand furori, de Baletul Operei din Paris si de seful ei, Rudolf Nureyev. Directorul Operei din Paris, marele Nureyev, pastra o fotografie de-a ei langa pat, chiar si dupa ce ea a plecat din companie.

A ajuns la Royal Ballet ca o vedeta rebela invitata. Tehnica ei extraordinara a incantat si infuriat, in egala masura, publicul britanic. Unii vedeau in flexibilitatea extrema o viziune senzationala a baletului viitorului; alții, traditionalistii, au acuzat-o de denaturare non-clasica. In cele din urma, chiar si detractorii au fost cuceriți, elogiindu-i expresivitatea.

Londra a devenit casa ei. Acolo are prieteni si ii place orasul, in afara de faptul ca traficul e prea aglomerat si nu sunt suficiente benzi pentru biciclete. Daca nu e oprita pentru depasirea vitezei la culoarea rosie a semaforului, are nevoie de 25 minute pentru a ajunge cu bicicleta la Sadler’s Wells din Notting Hill, unde imparte apartamentul și gradina cu partenerul ei de mulți ani, fotograful Gilles Tapie.

Isi pune sapca pe cap si-si innoada o esarfa in jurul gatului. Pe bicicleta, poarta o masca impotriva poluarii si ochelari de soare. Nu e de mirare ca politia a oprit-o in Parcul St. James, in timpul vizitei presedintelui Bush la Palatul Buckingham. A trebuit sa se dezbrace pe jumatate, sa se poata vedea ca nu e vreun terorist.

De altfel, independenta si forta sunt amprente ale corpului ei: o femeie- razboinic cu silueta alungita si picioare lungi, ca niste arme de inalta precizie. La toate se adauga un licar de amuzament in ochi.

Se forteaza sa lucreze la bara in fiecare zi, timp de cel putin 45 de minute, desi nu ii face placere. Nu se trezeste foarte devreme si lucreaza dupa amiaza. Unde? Gaseste intotdeauna ceva care sa aiba inaltimea necesara: tocul ferestrei, usa, orice. Ii place sa invete japoneza cand isi face exercitiile. De ce japoneza? Pentru ca a lucrat in Japonia si pentru ca ii place.

Inca se mai afla in cautarea limitelor. Drept pentru care cauta coregrafi contemporani. Cu ei stie ca poate depasi barierele clasicului.

Cu vointa de fier care o caracterizeaza, l-a convins pe Russell Maliphant, coregraf, sa renunțe la orice intenție de a nu mai dansa. Maliphant crease deja coregrafia spectacolului „Broken Fall”, pentru Guillem si Ballet Boyz, Michael Nunn si William Trevitt. Acum, Guillem a vrut ca el sa realizeze nu doar coregrafia, dar si sa danseze impreuna cu ea. Ceea ce el a si facut. Poate de aceea spectacolul se numeste „Push” (impinge).

„Imi place poezia lui Russell. Foloseste cuvinte simple pentru a scrie fraze minunate. Coregrafiile sale sunt pline de contrast. Sunt puternice, tensionate, linistite, sub control si intotdeauna riscante, expuse pericolului. Eu am vrut sa experimentez toate astea … “, afirma balerina.

Guillem devine in Push o baietoaica desirata, infasurata in lumina, punctandu-si miscarile cu gesturi de o precizie brusca, precum semnele de exclamare. Sau e jumatate femeie, jumatate libelula, rotindu-si bratele in crescendo. Acest dans impleteste indrazneala dusa dincolo de limite cu accesibilitatea, reusind sa lase spectatorul cu dorinta de mai mult.

O parte infima din acea dorinta de mai mult si mai mult, de care e bantuita in fiecare moment prima balerina a lumii.

Foto: Johan Presson

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati