Sunteți destinați unul altuia sau doar ”călătoriți” împreună?

Tu ce simţi când te afli lângă partenerul tău: e „alesul” sau „camaradul” cu care ai pornit într-o călătorie a cărei destinaţie se doreşte comună? Crezi că sunteţi meniţi să trăiţi împreună sau mai degrabă aţi făcut o alegere de care doriţi să vă bucuraţi cât mai mult? Află dacă sunteți destinați unul altuia sau doar ați pornit într-o călătorie împreună:

cuplu-destinat

foto relație de cuplu via Shutterstock

Te surprinzi uneori spunând: „Nu mă aşteptam să facă asta.”/ „Dar el nu era aşa”? „E clar că nu ne potrivim”, deşi lucrurile par să funcţioneze. Ei bine, dezamăgirea ta poate veni din faptul că ai decis să-l idealizezi, lucru care, pe termen lung, ţi-a cam bruiat adevărul despre persoana de lângă tine. Gândirea-tunel ne face adesea să căutăm să privim doar ceea ce dorim noi de la celălalt, ceea ce ne place, când realitatea este alta. Partenerul îţi arată cum este în multe momente şi este indicat să le vezi, când începi să renunţi la iluzii atunci dai şansa unei relaţii reale să apară.

Când idealizezi partenerul şi te gândeşti adesea la cum ar trebui să fie acesta ca „dragostea să fie cu happy-end”, ai încurcat scenariile şi deja distribui oameni în roluri care nu li se potrivesc. Aici au un impact foarte important presupunerile despre cum crezi tu că ar fi necesar să te iubească partenerul, despre cum consideri că ar trebui să-ţi vorbească ori să tacă, ce să-ţi ofere sau ce să nu. Observi deja, e ca şi cum apelezi la această raportare despre partener în ideal, în imaginar şi mai puţin ancorat în concretul de zi cu zi.

Ce spui dacă atunci când te simţi de fapt rănită că nu a intuit cum percepi tu dragostea, ai începe să îţi schimbi perspectiva şi să accepţi propriile sale demonstraţii ale afecţiunii fără a-i plasa pe umăr dorinţe de care el nu ştie? Doar pentru simplul fapt că maniera lui de manifestare e distinctă, asta nu o face neapărat mai puţin fermecătoare ori valoroasă. Partneriatul romantic nu este responsabilitatea unuia dintre voi exclusiv, aşa că poţi prelua tu iniţiativa şi îi poţi povesti despre aşteptările tale romantice.

Studiile recente ne confirmă faptul că există două tipuri de raportare la relaţia de cuplu şi anume:

1) relaţia văzută ca unitate perfectă şi

2) relaţia-călătorie.

Contrar speculaţiilor, partenerii care privesc relaţia de cuplu precum un voiaj, care e firesc să fie marcat de urcuşuri şi coborâşuri s-au dovedit a fi mai împliniţi în relaţie. De ce? Pentru că sunt acordaţi la realitate şi privesc parteneriatul ca pe un traseu din care se presupune că trebuie să înveţi, să greşeşti, să cauţi împreună drumurile potrivite, să te debarasezi de ce nu îţi este necesar astfel încât să-ţi planifici călătoria de care ai nevoie în viaţa ta.

În momentul în care relaţia este sub presiune cu cerinţe neadecvate, poate infantile, care adesea nu privesc strict parteneriatul romantic, riscul este ca aceasta să se „consume” precoce. Unitatea perfectă este destinată basmelor şi mitologiilor populare despre dragoste, pe când o relaţie autentică implică reevaluare constantă a nevoilor, schimbări de drum, perioade de creştere, alegeri diferite.

cristinaAutor: Cristina-Elena Dobrescu, psiholog clinician, terapeut ABA

Sursa aici.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie