Spadasina de aur

loredana dinu

Dacă nu aș fi știut cine este, cu siguranță aș fi zis că e un fotomodel experimentat. Dezinvoltă, spontană, plină de atitudine, Loredana Dinu, medaliată cu aur la JO, ne-a cucerit și pe noi la ședința foto de copertă.

Ședința foto cu Loredana Dinu a fost una dintre cele mai spumoase și mai reușite de când lucrăm noi cu real women pe copertă. S-a lăsat „sedusă” de ținutele Alexandrei Calafeteanu, unele improvizate la fața locului, iar noi am fost entuziasmați de talentul în ale modellingului, deși nu mai făcuse așa ceva. Au ieșit câteva cadre în care Loredana are ceva din alura unei amazoane pline de farmec și grație.

Primele cursuri de scrimă. Cine te-a îndemnat și cum ai ajuns aici?

Am început scrima la 11 ani, în urma unei selecții la sala de clasă a școlii pe care o urmam. După ce, câteva zile la rând, ne-au vizitat antrenori de la baschet sau volei, eram foarte dezamăgită pentru că nu mă alesese nimeni. Nu aveam o înălțime peste medie şi, tocmai de aceea, nu eram potrivită pentru sporturile „la înălțime”.

S-a întâmplat ca următoarea vizită la clasă să fie a unor antrenori de scrimă, iar atunci am ridicat prima mâna sus, fără să știu de fapt ce înseamnă scrima cu adevărat. De aceea, privind în urmă, pot spune că scrima m-a ales pe mine.

Ce le-ai spune copiilor care vor să te urmeze? Ce aduce scrima pentru condiția fizică și pentru atitudinea unui copil? De ce scrimă și nu tenis, gimnastică sau alte sporturi aflate mai în lumina reflectoarelor?

Scrima este un sport al minții, este arta de a lovi fără a fi lovit. Pentru mine, nu mai este doar un sport, ci a devenit un stil de viață. În afară de o dezvoltare armonioasă a corpului, scrima a ajutat la formarea mea, iar oamenii care m-au modelat în timp m-au crescut frumos. Am devenit ambițioasă, perseverentă, luptătoare, dar mai ales mi-am construit un psihic puternic, învățând să trec peste eșecuri, concursuri pierdute, greutăți. Sportul, de fapt, formează caractere, iar în scrima românească sunt nenumărate exemple de oameni de succes.

Care a fost evoluția ta până să ajungi campioană olimpică împreună cu echipa? 

21 de ani mi-au fost necesari pentru a îndeplini un vis măreț. 21 ani de muncă, eforturi, sacrificii, victorii, înfrângeri, deplasări, competiții, cantonamente. În copilărie și până la juniorat, datorită vârstei, nu simțeam că fac efort, deoarece asociam sportul, în mintea mea, cu un hobby, cu o joacă.

Însă, odată cu vârsta, lucrurile s-au schimbat şi percepția a fost alta: dorinţa de a câștiga era atât de mare, încât nu mai conta cât timp petreceam în sala de antrenament, nu mai conta că îmi făceam temele în vestiar sau în autobuz sau că nu făceam nimic din ceea ce făceau ceilalți copii de vârsta mea. La seniorat, deja lucrurile stau altfel. Întreaga mea viață era legată de scrimă. Această dorință de victorie, de a fi mai bună, m-a ținut până în ziua de azi în sala de scrimă.

Care au fost cele mai grele momente? Au fost renunțări, sacrificii, momente în care ai vrut să spui stop?

Au fost nenumărate astfel de momente. La început, motivele erau copilărești. De exemplu, dacă luam o notă de 8 la școală era o tragedie. Însă antrenorul mereu îmi prezenta argumente și mă aducea înapoi în sală. Un moment extrem de dificil a fost pierderea tatălui meu. Cu greu am reușit să accept că nu mai este printre noi, iar eu trebuie să îmi văd mai departe de viață.

În cariera fiecărui sportiv există și astfel de clipe grele. Eu le-am depășit întotdeauna, cu sprijin din partea celor dragi și cu pasiune pentru scrimă.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate