Sinceritatea – cea mai buna atitudine in prietenie?

O prietena adevarata iti este intotdeauna alaturi si nu se teme sa-si spuna parerea cand e spre binele tau. Totusi, cata sinceritate poate suporta o prietenie in realitate?

Fiecare dintre noi se confrunta, cel putin o data in viata, cu o dilema: sa spuna adevarul gol-golut ori sa se limiteze la o minciuna conventionala? Cand nu sunt probleme, e simplu sa-i spui prietenei tale ca rochia pe care o probeaza nu-i sta bine, dar ce te faci atunci cand banuiesti ca sotul o insala? Esti gata sa sadesti discordia? Dar atunci cand copiii ei sunt niste mici monstri rasfatati sau cand ea are probleme cu alcoolul? O prietenie isi arata limitele atunci cand este vorba despre sinceritate deplina.

"Am avut un prieten foarte bun", povesteste Aurelia. "Era indragostit de o femeie despre care noi, prietenii lui apropiati, eram siguri ca nu e potrivita pentru el. Am crezut ca e de datoria mea sa-i spun asta. Astazi, dupa zece ani, sunt inca sot si sotie, dar noi l-am pierdut ca prieten. Nu regret ca am fost sincera cu el, ci doar ca el nu a inteles atitudinea mea."

Intr-adevar, cei la care tii nu vor intotdeauna sa le spui adevarul gol-golut. Uneori, viata poate fi foarte grea si o minciuna nevinovata mai indulceste realitatea. Este de asteptat ca tu, prietena, sa filtrezi realitatea, ca sa poata fi "digerata". Si Elena s-a confruntat cu aceasta dilema in prietenia cu Roxana.
"Am fost prietena cu Roxana inca din liceu, am faurit impreuna visuri de viitor, ne-am casatorit in acelasi an si am fost gravide in acelasi timp. Sotii nostri s-au inteles bine de la inceput, asa ca familiile au devenit foarte apropiate. Dar prietenia noastra a inceput sa sufere cand Roxana a inceput o aventura cu un coleg de serviciu. Se purta foarte urat cu sotul ei, isi neglija copiii, familia. Cand mi-a vorbit prima data de aventura ei se astepta ca eu sa o sustin, dar am socat-o spunandu-i ca isi pune familia in primejdie. M-a acuzat ca sunt egoista si invidioasa, ne-am certat. Cand aventura a luat sfarsit, a venit plangand la mine, spunandu-mi ca am avut dreptate… Am ascultat-o si am iertat-o pentru vorbele spuse, insa prietenia noastra nu a mai fost niciodata ca inainte."
 
Specialistii sunt de parere ca, daca este adevarata, o prietenie ar trebui sa suporte momentele de totala sinceritate. Daca nu esti sincera cu cea mai buna prietena, vei simti ca relatia aluneca pe un teren primejdios si chiar te vei intreba daca merita sa mai intretii prietenia cu acea persoana. S-ar parea ca baza sinceritatii absolute intr-o prietenie sta in motivatiile pe care le ai atunci cand iti sustii parerile. Important este nu ce spui, ci de ce spui: prietena trebuie sa simta ca ii spui adevarul fiindca esti preocupata cu adevarat de soarta ei, nu pentru ca ai avea cine stie ce intentii ascunse.
Uneori insa, si cele mai bune intentii pot duce spre un final nefericit. Este si cazul prieteniei dintre Ioana si Alina… "Copiii nostri sunt colegi de clasa, amandoi invata bine si, cum eu si Alina eram prietene si vecine, era firesc ca si baietii nostri sa fie prieteni. Adrian, baiatul Alinei, venea foarte des la noi, ca sa se joace cu fiul meu. La un moment dat, am observat ca lipsesc lucruri din casa, maruntisuri…

Initial, am crezut ca fiul meu e de vina. Ulterior insa, am auzit tot felul de discutii la scoala, de la ceilalti parinti. Disparuse stiloul unei fetite si se parea ca Adrian era de vina… Alina respingea ‘barfele’, luand apararea fiului. Mi s-a parut normala atitudinea ei, insa atunci cand banuielile mi s-au adeverit, am decis sa-i spun totul, crezand ca va intelege gravitatea problemei daca vestea vine din partea mea. Dar ea s-a suparat pe mine, acuzandu-ma ca, in loc sa-i apar fiul, fac front comun cu ceilalti parinti doar pentru ca eram invidioasa pe rezultatele lui la scoala. A trecut ceva timp de atunci, Alina nu mai vorbeste cu mine si nici Adrian n-a mai venit sa se joace la noi acasa."

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie