Scapă de atitudinile care îţi sabotează cariera

hepta_409450

Zi de zi auzim expresii precum: „asta e…”, „merge şi aşa!”, „ironia sorţii…” sau, mai rău, „hai că dacă e… mai vorbim”. Fie că ne place, fie că nu, folosirea curentă a acestor „românisme” trădează modul nostru de gândire. Şi mai dureros este, însă, că şi rezultatele muncii noastre ajung să fie influenţate în mod negativ de aceste cuvinte pe care, de multe ori, le folosim ca pe nişte ticuri verbale.

Ce spune despre noi vocabularul folosit

S-a discutat mult despre originea acestor expresii în vocabularul românilor. Antropologii şi istoricii au căutat explicaţii ale căror origini se situează în cele mai vechi timpuri. Unii incriminează „Mioriţa“, mult studiata baladă populară care descrie atitudinea resemnată a ciobanului moldovean în faţa morţii.

Alţii spun că istoria noastră este cea care ne-a influenţat modul de gândire şi că atitudinea fatalistă, de resemnare necondiționată, i-a ajutat pe români să depăşească mai uşor traumele suferite în trecut.

Şi totuşi, în dinamicul secol XXI, motivaţiile de acest gen par a fi depăşite.

Faptul că încercăm să ne găsim explicaţii în trecut nu face decât să înrăutăţească situaţia prezentă. Nu contest că înţelegerea trecutului e importantă, însă acest lucru foloseşte cu adevărat doar dacă reuşeşte să aducă schimbări reale în viitorul nostrum apropiat.

Cum percep ceilalţi mesajele transmise

„Timpul înseamnă bani“ spune o expresie americană des folosită şi la noi. Și cred că nimic nu ar putea sintetiza mai bine nevoia de a fi cât mai productivi, într-un timp cât mai scurt. Indiferent de domeniul în care lucrezi, și te confrunți, zi de zi, cu termene limită, cu planuri de îndeplinit, cu bugete de respectat şi cu mulţi alţi indicatori de performanță de atins.

Şi totuşi, ce legătură există între toate aceste rezultate şi banalele expresii din vocabularul nostru zilnic? Ei bine, studii recente, desfăşurate în Statele Unite pe un eşantion format din agenţi de vânzări, au arătat că persoanele optimiste au depăşit cu aproape 90% rezultatele obţinute de către cei pesimiști.

Altfel spus, complexul resemnare – fatalism – pesimism, trădat adesea de expresiile pe care le folosești zi de zi, nu face decât să îți „blocheze” mintea în nişte clişee şi, astfel, să te împiedice în a-ți duce la îndeplinire planurile şi sarcinile.

În aceste condiții, nu este de mirare că angajatorii preferă oamenii optimişti! Motivul e simplu: prin comparaţie cu cei dintâi, pesimiştii au o atitudine lipsită de voinţă şi de perseverenţă.

Dacă și tu crezi că rezultatele negative sunt influenţabile, spre exemplu, doar de voinţa divină, și te surprinzi zicând: „dacă vrea Dumnezeu se va rezolva…“, ar fi bine să îți pui câteva întrebări. Ai grijă să nu ajungi să dezvolți o atitudine fatalistă!

Așadar, analizează-ți cu atenție comportamentul, ca să nu ajungi să te temi de schimbare și să abandonezi din start, motivându-ți eşecul prin eternul „asta e…, nu am ce să fac..“.

Cum îţi „educi” optimismul

Şi totuşi, lumea nu este formată doar din optimişti! Ca manager sau chiar ca membru de familie, ar fi ideal să poţi determina un pesimist să vadă jumătatea plină a paharului. Cum schimbările de acest gen nu se întâmplă, însă, peste noapte, a ajuta un om să vadă un pahar umplut în proporție

de 50% este o etapă importantă şi de dorit.

Aşadar, „educarea“ optimismului începe cu schimbarea atitudinii. Cum abordarea contemplativ – pasivă nu este deloc recomandată, se impune lupta cu „asta e, n-am avut noroc“. Schimbarea de atitudine nu este cel mai simplu lucru. Cu un efort susţinut, însă, asociat cu dorinţa de a face nişte schimbări profunde, începând de la nivel personal, rezultatele nu vor întârzia să apară.

Cheia, în acest caz, este perseverenţa, chiar şi atunci când lucrurile par a fi pierdute. Căutarea soluţiilor potrivite şi, de multe ori, abandonarea zonei de confort personal, altfel spus, schimbarea, se poate realiza doar acţionând cu hotărâre, curaj şi uneori chiar cu insistenţă. Și cu o motivație puternică, cea care să dea sens acțiunii tale.

Există un tratament pentru „ironia sorţii”?

Lumea în care trăim este plină de reţete minune cu efecte miraculoase şi rezultate care apar „peste noapte“. Totuşi, analizând lucrurile cu un dram de realism, constatăm că niciun astfel de „tratament“ nu este viabil, pe termen lung.

Principiul este acelaşi ca şi în cazul dietelor pentru slăbit: pierzi cinci kilograme în două zile, dar efectul „yo-yo“ nu va face decât să le readucă, împreună cu alte cinci. Similar se întâmplă şi cu celelate „reţete“ de succes, fie că promovează soluţii pentru îmbunătăţirea vieţii personale sau a celei profesionale.

Ce e de făcut?

A reveni la starea pasiv – pesimistă cu siguranţă nu este o variantă. A încerca, însă, să discuţi cu oameni care se confruntă cu aceleaşi situaţii poate fi o variantă potrivită.

Mai mult decât atât, însă, a-ţi căuta modele reale, care te pot inspira şi motiva în a face propriile schimbări, este un prim pas concret către succesul adevărat. Așa cum zicea Winston Churchill, „Succesul nu este definitiv, la fel cum nici eșecul nu e fatal; important este să ai curajul să faci pasul următor.“

 

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera