Ruj rosu pentru zile negre

Roxana
Sunt momente in viata, cand ni se pare ca am pierdut totul. Sunt de momente in care, coplesiti de o durere in egala masura viscerala si sufleteasca, simtim ca soarele nu mai rasare pentru noi. Suferinta noastra sufleteasca este atat de mare, incat incet-incet ne macina si trupul.

In septembrie 2009 am aflat cu stupoare intr-o zi frumoasa cu soare ca am o tumoare pe creier. Sunt femeie. Prin definitie cea mai predispusa fiinta din univers de a se imbolnavi de depresie. La mine nu s-a intamplat asa. Nu sunt slaba de inger si dependenta de optimismul altora, ci sunt numai un zambet de obicei.

Mi-am pus intrebarea: De ce tocmai mie??? Mi-am zis: asta e. Am luat-o ca atare. Nu am plans, nu m-am deprimat si nici nu ii suportam pe cei din jurul meu sa imi arate compatimire. Dar bineinteles ca asa s-a intamplat. Nu suportam. Nici acum nu suport sa mi se arate compatimire sau mila sau ceva asemanator.

Conform „Buletinului de examen histopatologic” emis de Spitatul Bagdazar am fost diagnosticata cu astrocitom difuz infiltrativ de tip fibrilar – localizare T cerebral fronto-parietala stang. Cu alte cuvinte, tumoare pe creier. Neoperabila fara foarte foarte mari riscuri.

Intre 28.10.2009 si 09.12.2009 la Institutul Oncologic Bucuresti am efectuat radioterapie 30 de sedinte. Cu o toleranta foarte buna la toate tratamentele, pastilele si tot ce am mai bagat in mine. Atata doar ca, de la 57 kg am ajuns in 5 luni la 128 kg. Acum, dupa aproape 1 an si jumatate, am reusit sa slabesc fara dieta, doar prin putin sport, 63 kg. Intre timp m-am lasat si de sport. Din pacate.

Intr-o seara ma uitam la televizor pe canalul Diva Universal la un film tradus de ei „Ruj rosu pentru zile negre”. Trebuie sa il vezi! Eroina filmului, o femeie frumoasa, tenace, cu o cariera de succes, casatorita cu un medic, descopera ca are cancer de san. La 28 de ani. Gillian isi descopera in dus doi noduli la sanul drept. Ia decizia de a face masectomie, chimioterapie si tot ce urmeaza, cand ai cancer.

Lumea ei este intoarsa cu fundul in sus, tot ceea ce parea important cu o zi inainte a devenit irelevant si singura intrebare care ii amortea mintea era daca va supravietui.

A trecut prin situatii limita, dar cel mai important lucru pentru ea este, ca in situatii importante sa poarte ruj rosu care ii dadea curaj. S-a dat pe buze inainte de operatie in sala de operatie unde i se face mastectomie, in timpul chimioterapiei, dupa ce si-a reconstruit sanul extirpat, cand isi tatueaza pe san o inima si doua aripi de ingeri, in fata camerelor de fotografiat pentru o revista cand accepta sa pozeze cu sanii goi pentru a atrage atentia asupra pericolului cancerului de san si cel mai important in sala de nasteri, 2 ani mai tarziu.
Roxana

La fel ca si mine. Cand am descoperit tumoarea eram data cu ruj rosu. Cat am stat in spital in operatie – biopsie, dupa biopsie, radioterapie etc… am fost data cu ruj rosu. Prima intrebare pe care am pus-o cind m-am trezit din anestezie a fost : „Mai am ruj ?". Nu m-a interesat daca sunt bine, pot sa ma mai misc sau nu, cum a decurs. NU. Pe mine ma preocupa daca mai am ruj pe buze.

La Spitalul Bagdazar Profesorul Alexandru Vlad Ciurea, Dr. Felix Brehar, restul echipei de medici si asistente (carora le multumesc din inima) nu ma cunosc dupa nume. Toti ma stiu de „Fata cu ruj rosu" sau „Zapacita“. Doar Madalina, domnisoara blonda si frumoasa cu ochi albastri, asistenta Profesorului Ciurea stie. Ca, de… suntem prietene pe Facebook.

Mi-am facut operatia – biopsia joi. Ar fi trebuit sa stau in spital cel putin o saptamana. M-am rugat de Dl. Profesor si de Dr. Brehar sa ma lase sa plec acasa in weekend cu promisiunea ca voi sta cumintica. Si la cea mai mica ameteala sau durere de cap, ma voi intoarce.

Aiurea. Urma un weekend minunat programat dinainte, iar weekend-ului o saptamana excelenta. Nu puteam sa ratez distractia cu prietenii. Sambata noapte eram in club, rectific, cluburi… Am stat pana la 6 – 7 dimineata. Asa, operata, pansata, cheala si cu ruj rosu. Si m-am distrat de minune.

Roxana
Luni, m-am intors la spital la control. Dl. Profesor si Dl. Doctor Brehar m-au intrebat cum m-am simtit in weekend. Cand le-am spus ca am fost in cluburi sambata noapte, mi-au zis ca nu sunt sanatoasa. Era clar. Exista o explicatie. Am o problema la cap. Oricum sunt un pacient atipic. M-au externat luni, cu toate ca ar fi trebuit sa mai stau internata inca o saptamana.

Acum, dupa aproape 2 ani, cu minus 63 kg si rujul rosu pe buze m-am reintors la serviciu. As putea spune ca simt o oarecare frustrare asupra corpului meu. Pentru ca nu reusesc sa ajung cum eram. Dar… E cineva care ma face sa zambesc… Dupa cum ar zice cineva „Pana la molarul 4 “.

Sunt pe drumul cel bun. Neasteptat de bun. Multumesc doctorilor, familiei, colegilor si prietenilor mei pentru tot sprijinul pe care mi l-au acordat. Si sunt convinsa ca asa va fi si de acum inainte.

Te rog din suflet, nu conteaza daca esti barbat sau femeie, sa te gandesti bine la tine si la binele tau cand te intalnesti in metrou, in autobuz, in trafic, la birou, acasa cu cate o frumusete de depresie. Daca e temporara, consider-o ca pe un rau necesar. Vei vedea fericirea in lucruri mai marunte decat ti le imaginezi tu. Daca este prelungita, evit-o cum stii tu mai bine! E un rau care face mult rau. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta!

Morala: fii atent/a la corpul tau, fii in permanent contact cu tine insati. Si, nu uita, ai mereu langa tine pe cineva care te iubeste! Chiar daca nu ti-o arata sau nu ti-o spune. Trebuie sa vezi printre gesturi, sa citesti printre randuri, sa te uiti in ochi. Eu sunt foarte norocoasa, am chiar mai multi!

Incearca sa iti transformi gandurile negative in unele pozitive, constructiuve. Fa ceva! PROMITE:

Promit…
•Sa fiu atat de puternic(a) incat nimic sa nu imi tulbure linistea sufleteasca.
•Sa vorbesc despre sanatate, fericire si prosperitate fiecarei persoane pe care o intalnesc.
•Sa imi fac toti prietenii sa simta ca exista ceva valoros in fiecare dintre ei.
•Sa vad partea buna a lucrurilor si sa-mi transform optimismul in realitate.
•Sa ma gandesc doar la ce e mai bun, sa muncesc pentru ce e mai bun si sa ma astept doar la ce e mai bun.
•Sa fiu la fel de entuziast(a) pentru succesul altora precum sunt pentru succesul meu.
•Sa uit greselile trecutului si sa ma concentrez asupra realizarilor marete din viitor.
•Sa fiu vesel(a) tot timpul si sa ofer un zambet fiecarei fiinte pe care o intalnesc.
•Sa dedic atat de mult timp dezvoltarii proprii incat sa nu am timp sa-i critic pe altii.
•Sa fiu prea mare ca sa ma ingrijorez, prea nobil(a) ca sa ma infurii, prea puternic(a) ca sa ma tem si prea fericit(a) pentru a tolera existenta necazurilor.
•Sa gandesc bine despre mine si sa spun asta lumii intregi, nu in cuvinte mari, ci in fapte marete.
•Sa traiesc cu credinta ca intreaga lume este de partea mea, atata vreme cat sunt sincer(a) cu ce e mai bun in mine.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii