Rona Hartner: „Cu mâna pe inimă, cu sufletu-n palmă”

rona-can

«Tornada», cum îi spun parizienii, străbate România cu un mesaj care vorbeşte, dincolo de cuvinte, despre universalitatea şi perenitatea valorilor culturale, despre toleranţă şi fraternitate

Proaspăt venită de la festivalul «Folk You», unde, împreună cu DJ Tagada, a readus în atenţia publicului românesc muzica Mariei Tănase, Rona urma să se întoarcă la Paris pentru un spectacol şi apoi să revină în România pentru o serie de concerte.

Între două drumuri, trei interviuri şi câteva întâlniri. Obosită? Rona? Niciodată!

„România ar putea da lecţii de toleranţă”

Inevitabil, o asociez pe Rona cu rromii – toată lumea o face, de la «Gadjo Dilo» încoace, adică din 1997, când a jucat rolul Sabinei, vorbind rromali şi dansând atât de autentic. Cât de fondată este legenda etniei sale parţial rrome?„Nu este. Dar nu am nici o problemă cu asta. Dacă aş afla vreodată că am sânge de rrom, aş fi mândră.

Eu ştiu că pe paşaportul bunicului meu scria «arian», mama e din zona Călăraşi, un neam amestecat, poate, cu bulgari, avem nişte unguri în familie… Rromali am învăţat filmând la «Gadjo Dilo», din plăcerea de a comunica real cu oamenii. Aşa cum am învăţat şi franceză, şi engleză, şi italiană, şi spaniolă…“Am ajuns la un punct nevralgic: rromii din Paris. Trecând pe lângă ei, mă gândesc că nu se poate abţine să nu le adreseze câteva cuvinte în limba lor maternă, ca să-i surprindă. De fapt, nu e nici o surpriză pentru ei. „Mă cunosc toţi, au văzut toţi «Gadjo Dilo». Sunt toţi de la ţară.

rona-portretPrintre ei sunt şi români amărâţi şi se înţeleg foarte bine, atunci când au un necaz se ajută unii pe alţii.“Nu i se pare corect să asociezi toate relele societăţii cu o minoritate anume. Şi constată cu neplăcută surprindere că, într-o măsură, începem să abdicăm de la un principiu cu care altădată ne mândream: toleranţa. „Se răstoarnă Franţa pentru 20.000 de rromi. Noi nu ne răsturnăm cu câteva milioane.

Valoarea noastră, a românilor, este de apreciat şi pentru că avem cea mai mare comunitate rromă din Europa, că i-am integrat. Ei sunt integraţi atât cât trebuie şi atât cât le prieşte lor.

Timp de câteva secole, noi, românii, am înţeles că ei au cultura lor, au codurile şi valorile lor. Avem un mesaj de toleranţă pe care putem să-l dăm ca lecţie tuturor.“

Cetăţean universal

Ca o recunoaştere a meritului de a se exprima multicultural şi multidisciplinar, într-o ceremonie organizată la Sediul UNESCO din Paris, Ronei Hartner i s-a conferit de curând Paşaportul de Cetăţean Universal.

Juridic vorbind „deocamdată, doar Ecuadorul ne recunoaşte cetăţenia“, explică Rona. „Când o să vină o nouă eră glaciară peste noi, eu o să mă mut la Ecuator.“ Dincolo de glumă, ne întrebăm dacă graniţele n-ar trebui să fie mai permisive.

„Ar trebui să se facă acorduri să circulăm liniştiţi, pentru că nu ştim încotro se îndreaptă lucrurile şi poate va trebui să plecăm toţi care-ncotro, să căutăm soluţii de supravieţuire“, spune Rona. „În vechime, oamenii s-au dus acolo unde le-a fost mai bine. Străbunicul meu era austriac şi a venit în România, la Târgu Mureş. Bunicul meu a văzut-o pe bunica la un bal, la Afumaţi, a cerut-o de nevastă şi s-au mutat la Bucureşti.

“99% + 1%

Raportul reprezintă cantitatea de transpiraţie şi, respectiv, de inspiraţie, metaforic vorbind, care defineşte geniul, expresie pentru care sunt creditaţi alternativ Einstein sau Edison. Cum apariţiile Ronei nu sunt departe de a putea fi definite ca geniale, mi-am exprimat îndoiala cu privire la corectitudinea proporţiei. Ei bine, chiar aşa stau lucrurile: în spatele marii spontaneităţi a Ronei Hartner stă tehnica desăvârşită, acumulată în ani de studiu intens. rona-pre

Este adevărat, a crescut într-o familie de oameni talentaţi, într-o atmosferă artistică, în ciuda ocupaţiilor prozaice ale părinţilor: mama, economistă, iar tatăl, inginer. Şi chiar dacă sora şi fratele Ronei au ales profesii legate de ştiinţă (chimie) pe care le practică de ceva timp și cu succes în Canada, talentul şi sensibilitatea şi le-au luat cu ei în bagaj.

„Fratele meu e un super povestitor, soră-mea face în continuare tot soiul de arte plastice, creează mobilier, pictează – are tablourile ei în toată casa – creează rochii de patinaj artistic pentru fetiţa ei şi pentru toate colegele.

Opţiunea Ronei pentru scenă a însemnat un angajament definitiv la multă muncă şi seriozitate.

Am dat la trei facultăţi ca să fiu sigură că fac cariera asta. Am rămas la ATF, la Olga Tudorache şi Adrian Pintea, dar făcusem un an la «Titu Maiorescu», cu Rodica Tapalagă, cu Tatiana Iekel, cu Anda Călugăreanu la voce. Nume mari, am avut de la cine învăţa.

În spatele marii spontaneităţi a Ronei Hartner stă tehnica acumulată în ani de studiu intens.

În facultate, începeam la nouă cursurile, aveam o mică pauză la prânz, pe urmă, de la două până la şase lucram cu Olga Tudorache, cu Adrian Pintea, iar la ora şapte începeam repetiţia cu Dan Puric până la unsprezece noaptea. Şi până la două noaptea făceam jazz cu trupa mea din vremea respectivă. La două noaptea, pe jos, mergeam până acasă, bineînţeles, pe tocuri de paisprezece centimetri. Şi a doua zi o luam de la capăt.

„Acum lucrez la un one-woman show la Paris şi am energia să fiu la foc continuu pe scenă, fără duble.”

Eu sunt a doua înscrisă la «Castel Film». Abia îşi mâncaseră ultimul pişcot de la deschidere şi am venit eu cu CV-ul. A zis Vlad Păunescu: «Eşti a doua înscrisă, după nevastă-mea. Cum ai aflat aşa de repede?» A fost un zvon la bar şi cineva a scăpat adresa. N-am mai aşteptat. Am auzit la 4 zvonul, până am găsit adresa – la 6 am fost la ei.

“Ştiu că filmul îi este mai aproape de suflet decât teatrul şi îi pun întrebarea pe care o pun de fiecare dată actorilor: ce are filmul şi nu are teatrul? „Eu vin dintr-o familie de bijutieri şi îmi plac amănuntele, filigranul. Îmi place să joc la detaliu, cu ochii, cu un gând care doar se ghiceşte. Prim-planul din film dă posibilitatea asta.

Dar acum lucrez şi la un one-woman show la Paris şi am energia să fiu la foc continuu pe scenă, fără duble.“

Dragostea, între familie şi Dumnezeu

Fulgerător şi impulsiv, cum îi este firea, Rona s-a căsătorit cu focosul actor şi dansator argentinian Rocco Sedano. Chiar dacă această căsătorie n-a durat mult, rezultatul ei este cât se poate de reuşit: fiica lor, Sumayla Hartner Sedano, care are acum cinci ani şi trei luni.

Fizic, nu seamănă cu Rona – este blondă cu ochi albaştri – dar este clar că manifestă cel puţin trei dintre talentele mamei: cântă la pian, pictează şi vorbeşte câteva limbi, între care, desigur, şi româna. „Acum e cu tatăl ei, în vacanţă.“

Relaţiile au rămas, aşadar, strânse. „Pentru că altă persoană nu poate avea responsabilitatea completă. Copilul, dacă a apărut, este vrut de Dumnezeu. Viaţa trebuie în aşa fel organizată încât copilul să nu aibă impresia că încurcă sau că e în plus, că ai timp de orice numai de el nu. Pentru că este lovit şi ce se strică în copilărie poate nu se repară toată viaţa.“Ce se întâmplă cu dragostea, de ce se despart oamenii?

„La noi a fost clar doar o pasiune. Şi n-a înţeles deloc relaţia mea cu Dumnezeu. El e ateu şi nu vreau să-l agresez cu credinţa noastră, dar vreau să lase copilul să-şi urmeze viaţa de creştină, să primească prima împărtăşanie, să primească sfântul mir…

Rolul nostru de părinţi este clar, nu ni-l ia nimeni. Dar părintele nu este etern, trebuie să ştie să se retragă din viaţa copilului, iar copilul să nu rămână singur, ci să ştie că îl are întotdeauna pe Dumnezeu.“

Terapie muzicală împotriva prejudecăţilor «La main sur le oeur, le oeur sur la main» («Cu mâna pe inimă, cu sufletu-n palmă») este a doua piesă de pe albumul «Gipsy Therapy», un amalgam fabulos de genuri şi stiluri, realizat de doi alchimişti ai muzicii: Rona Hartner şi DJ Tagada.

„Am vrut să-i spun «Gipsy Therapy» ca să confirm atitudinea mea punk, tot timpul împotriva curentului. Şi pentru că acest album are mult umor: rromii ca şi românii, au un fel unic de a face haz de necaz“, explică Rona. Fără nici cea mai mică zdruncinătură, caravana mă poartă din cafeneaua pariziană în şatră şi de aici, la Calafat; din Catania, la nunta satului la care, copil fiind, priveam prin gard, fascinată de strălucirea trompetei şi de mustăţile lăutarilor.

Autor: Mihaela Serea

 

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati