Români la frontierele spațiului

O tânără româncă şi echipa condusă de ea, cu toţii aproape de-o vârstă cu revista Avantaje, impresionează lumea astronauticii, inventând o metodă de sudură în spaţiul cosmic şi reuşind să o testeze în proiectul unei rachete.

romani la frontierele spatiului1

Sunt oameni care îşi descoperă de timpuriu vocaţia pentru o profesie sau alta. Cei din jur reacționează la talentul sau la energia lor, îi recunosc, îi ascultă. Le deschid uşile şi minţile, iar lucrurile vieţii şi ale carierei li se întâmplă şi le marchează succesul.

„Astronautica m-a pasionat de mică“

Bucureşteanca Sorina Lupu şi echipa „LOW Gravity“ se numără printre aceştia. Sorina, o mânuţă de fată, delicată, pasionată de astronautică, electronică şi fizică, face parte dintre învingătorii din lumea dură a performanţei.

La NASA a ajuns prima dată când avea 15 ani şi când s-a întors cu două premii la un concurs organizat la US Space&Rocket Center din Alabama, apoi din nou în 2011, la concursul NASA Lunabotics de la Centrul Spaţial Kennedy din Florida, unde echipa românească a construit un robot capabil să excaveze sol selenar.

Tot atunci, studentă la Facultatea de Electronică a Politehnicii, a fost desemnată studentul român al anului.

„Am vrut să descoperim o metodă de a repara navele direct în Cosmos“

romani la frontierele spatiului2

„După concursul NASA, o parte dintre noi am format echipa «LOW Gravity» ce avea ca scop studierea modului în care metalele se topesc în gravitaţie redusă şi ne-am gândit la cazurile în care navele sunt lovite de micrometeoriţi sau gunoi spaţial – ceea ce se întâmplă foarte des pe orbitele joase.

Iniţial, voiam să vedem cât de puternică e sudura atunci când e făcută în lipsa gravitaţiei, iar ca aplicaţie ar fi faptul că se pot face reparaţii perfecte direct la faţa locului, pe Staţia Spaţială Internaţională.

Din ce ştiu, acum reparaţiile sunt făcute la modul «petic» sau cu arc electric, nu cu laser, cum voiam noi“, povesteşte Sorina despre începuturile „aventurii spaţiale“ a unor studenţi români ce avea să uimească comunitatea ştiinţifică.

De cum o vezi, îţi spui că Sorina nu are nimic din prototipul unui vizionar într-ale spaţiului cosmic. Nici un tehnician ticăit şi preţios, nici un fel de Einstein cu privirile pierdute către cer ori de Jules Verne rătăcit în secolul 21.

„Am uimit toată lumea“

De fapt, descoperi după primele vorbe, că este o visătoare cu picioarele pe pământ, o „curajoasă debordantă“, o perfecţionistă emotivă:„Practic, echipa noastră a conceput toată electronica şi mecanica unui experiment în care un laser foarte puternic e folosit pentru a topi metale folosite în industria aerospaţială.

Prima dată, am conceput totul teoretic, apoi am mers la cei de la Agenţia Spaţială Europeană, dar la acea primă etapă unde toţi concurenţii veneau cu explicaţii, noi, nişte studenţi români de doar 20 de ani, am venit cu proiectul aproape total construit, funcţional şi gata de a intra într-o rachetă cosmică.

Am participat apoi la Conferinţa de Astronautică din Beijing, unde am câștigat cel mai important premiu care se poate oferi studenților: «Hans von Muldau» pentru cel mai bun proiect.

Astfel că, în decembrie 2013, am propus experimentul nostru Agenţiei Spaţiale (ESA), am fost acceptaţi, am construit totul şi, în mai 2014, l-am lansat de la Kiruna, în nordul Suediei, la 90 km în spaţiu, într-o rachetă pusă la dispoziţie de ESA“, zâmbeşte Sorina, fermecător şi cu un aer de victorie în priviri.

„Totul a fost făcut prin voluntariat“

romani la frontierele spatiului

Experimentul invenţiei româneşti a costat 5.000 de euro, acoperiţi din sponsorizări pe care tinerii le-au găsit singuri apelând la ajutorul oricui a crezut în ei şi în ideile lor, de la Politehnica bucureşteană la Universitatea din Durham, Marea Britanie, apoi la importanţi oameni de ştiinţă şi la institute de cercetare, ori la mari companii.

„Voi studia micro-inginerie spaţială“

„Sunt o fire extrem de curioasă și cred că asta e ceea ce îmi defineşte viața“, surâde Sorina. „Secretul reușitei mele? Să lucrez în domeniul care îmi place. Atunci nimic nu ți se mai pare un efort. Important e să ai spirit de competiţie, să nu-ţi fie frică de provocări, să fii flexibil şi tolerant.“

Acum, tinerii din „echipa cosmică“ românească au fost invitaţi în marile centre ştiinţifice ale lumii şi se dovedesc cei mai buni: unii lucrează la noii sateliţi româneşti, alţii sunt la ESA sau la CERN în Elveţia, Laura Manoliu studiază în Germania, alţii au mers în Australia sau peste ocean la NASA.

Sorina a început şi ea şcoala la Ēcole Politehnique Federale din Lausanne, considerată cea mai bună facultate de inginerie din Europa, unde studiază Robotică şi Sisteme Autonome, dar şi Inginerie Aerospaţială. Drumul lor până la performanţa ştiinţifică e greu şi se duce la capăt cu sacrificii. Însă merită.

 

Autor: Adrian Cîlțan;

Foto: arhive personale, Laura Manoliu și Sorina Lupu

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate