A renunțat la cariera de succes pentru a salva o lume pe cale de dispariție

O femeie care a îndrăznit să schimbe o carieră artistică internațională pe întoarcerea acasă şi pe felul în care se vede în lume un colţ fabulos de ţară. Împreună cu prietena ei salvează valori şi poveşti de suflet din Făgăraș.

salveaza01

Alina Zară, din Mândra Făgăraşului, e o căutătoare de comori. La fel cum Dana Graură, din Boholţ, este o creatoare. De valoare artistică, de bucate, de întâmplări, de ţesături străvechi cărora le oferă o a doua viaţă… Simplu spus, cam asta e tot. De aici încolo încep poveştile lumii frumoase a Ţării Făgăraşului, izbucnite dintr-un firesc al locului la care cele două, împreună cu bărbaţii din vieţile lor şi cu o mână de prieteni, nu pot rămâne indiferente, aşa că le revalorizează printr-un amplu proiect conceput de ele şi care se cheamă chiar asa: tarafagarasului.eu.

„Această platformă online e de fapt povestea simplă a unei prietenii. V-o spun ca pe o metaforă (pentru că eu sunt cea cu poveștile, iar Dana gătește)… s-a născut în 2010, pe fondul unui dor și drag de casă cultivat de tata și Mama Ruţa (bunica) din Mândra, Făgăraș, Transilvania, România, Europa.

M-am întors de prin lume cu multe bagaje și am început să construiesc la lumea asta nouă, a mea, de acasă. Pe uliță am întâlnit-o, într-o zi de toamnă cu soare, pe Elena Daniela Graură. Vorbea aceeași limbă cu mine. Venea din Boholţ și avea un mănunchi de flori de mărar în brațe. Şi iată-ne: Alina din Mândra și Dana din Boholț, născute crescute în zona binecuvântată dintre Munții Făgărașului, Olt și Ardeal. Două femei umblate prin lume și întoarse acasă, pe ulițele satului natal, în livada din grădină, printre ai lor, cu ai lor de mână și în suflet. Care ne-am întâlnit într-o toamnă târzie, am băut un ceai din plante de pe deal și am constatat cu o teamă duioasă că timpul pare a nu mai avea rabdare, că în jurul nostru se dărâmă o lume, iar noi… ce facem?“, povesteşte însufleţită Alina.

salveaza02

Ce înseamnă, însă, pentru o femeie, alegerea unui drum în care zi de zi îşi măsoară inteligenţa şi imaginaţia cu trecerea prin istorie a unei lumi? Şi cât costă, sufleteşte, alegerea unei asemenea schimbări? Întreb şi răspunsul vine fără ezitare: „Costă puţin: o viaţă. În seara când ne-am întâlnit, am hotărât să încercam să salvăm tot ce se mai poate salva din lumea noastră, să o reconstruim și așezăm în spații cu valoare de simbol. Facem asta pentru că ni se pare că ne ajută să înțelegem de unde venim și încotro ne ducem, ne ajută să ne echilibrăm, să fim mândri cu tot ce ne-a fost dat să fie al nostru. De aici amestecul de proiecte, care poate părea haotic la un moment dat (dar cum să fie altfel, când valorile din jur se dărâmă în același timp și aproape nu știi pe care să o salvezi prima?) Salvăm, fără pretenție de salvatori, în felul nostru, povestea unui bunic care a luptat în două războaie mondiale și jurnalul lui de front, pe cea a unui vecin, partizan în lupta anticomunistă, dar şi rețeta unei plăcinte sănătoase și savuroase, apoi modelul de țesătură al iilor de prin Ardeal, cartea de rugăciuni a străbunicii, Urbariile dintr-o biserică veche, lemnăria unei ferestre prin care o femeie a privit toată viața ei spre lume, un centru istoric de la betonare, un pâlc de copaci născuți deodată cu Transilvania.

salveaza03

Salvăm o suveică de la războiul de țesut care ar fi putut ajunge, ca majoritatea suratelor ei, pe foc, și o trimitem să colinde lumea, să ducă și să aducă povești. Salvăm povestea unei familii și o așezăm, împreună cu nepoții, într-un arbore genealogic care schimbă sensul existenței celor mici. Transformăm bunicii în eroi alternativi care se luptă în populari-tate cu Spiderman. Purtăm cu mândrie în piept bucăți de tricolor și vorbe românești, autentice. Învățăm să ascultăm iarba cum crește, să ne facem cruce când trage clopotul la biserica din deal, sau când trecem pe lângă o troiță… Luptăm cu prostul gust, cu disprețul față de valorile reale, cu ignoranța, lipsa sentimentelor nobile și a educației şi cultivăm atașamentul față de rădăcini“.

Mulţi le-au căutat, spune mai departe Alina: „Unii se întorceau de pe un câmp de luptă, alții aveau creioane de inginer după ureche, drag de Țara Făgărașului și de ce făceam noi și de ograda noastră, alții aveau căruțe cu cai frumoși și puternici, care pot să mute lumea noastră de ici colea, fără să o zdruncine prea tare. Unii erau doctori în științe, vorbeau o groază de limbi străine, dar o vorbeau și pe a noastră. Și uite așa am început să meșterim și să înșurubăm, alături de ei, rotiţă cu rotiţă, povestea care se numește simplu: tarafagarasului.eu Este un proiect-umbrelă care adună ideile crescute o dată cu prietenia noastră. Dana se ocupă de partea să-i zicem de food: restaurant cu specific românesc, o permanentă invitație la masă, rețete vechi reinterpertate, un atelier gourmet tradiţional de prelucrare a fructelor și legumelor din zonă și trasee turistice pentru oricine dorește să descopere Țara Făgărașului. Ea este partea practică și pragmatic în această relație.

salveaza05

Eu mă ocup de zona nonfood și spun poveștile: proiectul internațional de călătorie „Suveica Mamei Ruţa în jurul lumii“ – cu aproape un million de km de călătorie prin lume, apoi Muzeul de Pânze și Povești – casă pentru ateli-erele de creație, de joacă și educație civică ale copiilor din Mândra… mai avem şi „Mândra Chic“ – un atelierşezătoare, o mică întreprindere socială în devenire care reinterpretează pânza și vorbele vechi în design modern, dar şi „Ţara Cerurilor Deschise“- un jurnal de călătorie prin Transilvania. Apoi, firesc, am pornit voluntar la crearea Fundaţiei Comunitare Țara Făgărașului (FCTF), o instituţie nonformală, care funcţionează ca un generator de proiecte, campanii, concepte, evenimente, o Instituţie Virtuală cu Aplicaţii Reale, care propune o viziune proprie asupra a ceea ce înseamnă locuri, oameni, obiceiuri, cultură autentică din Ţara Făgăraşului şi armonizarea lor cu timpurile prezente. Nu suntem o alternativă la ceea ce fac autorităţile locale sau alte organizaţii pentru promovarea acestei zone binecuvântate, ci o completare de bun simţ, cu intenţii dintre cele mai bune“.

Firavă şi subţirică, Alina pare pierdută pe lângă urieşenia proiectului lor. Nici nu-ţi vine să crezi că de mâinile şi munca ei şi ale Danielei, depind atâtea lucruri. Lucruri importante care pun cumva istoria în ordine. Viaţa lor este rânduită în aceleaşi limite ale locului, într-o aceeaşi curgere tihnită a vremii, care aici pare a avea alte ritmuri şi alte repere, iar Alina vorbeşte despre ea cu mulţumirea omului care ştie că a făcut ce avea de făcut: „Eu am făcut ATF-ul la București, m-am învârtit apoi prin lume, dar m-am întors de dor și drag acasă. Nu aveam sevă suficientă nicăieri altundeva. Dana a rămas acasă, nu a plecat niciunde. Are un restaurant în Făgăraș, de mai bine de 20 de ani, în care lucrează cu aceiași oameni de la început. Cel mai acasă ne simțim în satul nostru. Apoi pe dea-lurile largi de pe Ardeal, la biserică, la masa de prânz din familie, cu supă de tăiței, cu mere coapte și cu sirop de brad… De curând eu m-am căsătorit cu un băiat minunat, care face cam ce facem și noi, doar că în partea Sălajului, o altă zonă minunată din țară, așa că în prezent fac naveta între Făgăraş și Zalău.

salveaza04

Alin, soțul meu, e un tip practic, asemeni Danei, iar pentru a uni proiectele între ele, din toamna aceasta vom inaugura un magazin online: Transylvania Gift, care promovează producătorii locali din Ardeal, produsele românești de calitate și militează pentru ideea de a dărui lucruri, experiențe și emoții de la tine de acasă, care să te reprezinte. E un proiect care va fi mai mult decât un magazin şi va surprinde spiritul Transilvaniei în esența lui. De la mâncare, pânze și povești până la sunete, imagini și trăiri. Dana are o fetiță, Antonia, o domnișoară educată, care muncește cot la cot cu mama ei de mică, astfel încât a crescut cum nu se poate mai frumos, iar acum, la 20 de ani, este unul dintre cei mai binecrescuți copii pe care îi știu. Noi nu avem copii. Încă. Deocamdată ne pregătim pentru misiunea de părinte, una dintre cele mai grele și mai frumoase din lume. Dar amândoi credem în educație și în forța cu care generația următoare poate să ducă lumea mai departe dacă i se insuflă drag de acasă și de rădăcinile neamului“.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate