Pui profesia pe primul plan? Riști sa devii workaholică?

Workaholismul este o dependență. Dependența de tutun, alcool și droguri în general este evidentă pentru oricine. Există însă și alte forme pe care dependența le poate îmbrăca, iar acestea sunt mai greu de identificat, la prima vedere: dependența de hrană (mâncatul compulsiv), de sex, de shopping, de… muncă. Considerată o “dependență respectabilă”, ”pozitivă”,” inofensivă”, workaholismul este totuși o dependență care poate avea consecințe grave.

femeie-workaholic

foto femeie workaholic via Shutterstock

Statistic, este asociată adesea cu insomnie, anxietate, probleme cardiovasculare și chiar deces. Fenomenul de epuizare, burnout, nu mai este ceva nou nici în România. La nivel global, cifrele legate de workaholism sunt îngrijorătoare. Astfel, conform statisticilor, în Japonia workaholismul produce o mie de decese pe an. 1 din 3 canadieni se consideră workaholici.

Angajații full time din UK lucrează cel mai mult din Europa. British Medical Association a raportat că 77% dintre consultanți lucrează mai mult de 50 de ore pe săptămâna și 46% mai mult de 60 de ore. În Statele Unite numai 14% dintre angajați lucrează 40 de ore sau mai puțin: 33% lucrează între 50-59 ore pe săptămâna și 80% lucrează între 40 și 79 de ore.

Un studiu recent realizat de Expedia.com arată că numai 38% dintre angajații din SUA își iau toate zilele de concediu. În medie se folosesc 14 zile din 18. O treime din americani pot fi considerați a fi extenuați cronic. Desigur, cultura organizațională a unor companii are adesea un aport semnificativ la această situație.

A munci din greu versus a fi workaholic

Munca este necesară pentru a supraviețui, a-ți asigura independența financiară, a câștiga o serie de beneficii, a te dezvolta printr-o activitate care îți face plăcere. Prin muncă îți poți construi o carieră de succes. Poate fi o provocare, un mijloc de a-ți exprima creativitatea și a-ți valoriza anumite trăsături personale. Mai mult decât atât, o profesie pe care o faci cu pasiune te poate împlini și îți face viața mai frumoasă. Există, desigur, și perioade în care ești nevoită să lucrezi prea mult, dar este important să nu devină o realitate cotidiană, așa cum se întâmplă în cazul workaholismului.

Pentru o persoană dependentă de muncă, a lucra devine o obsesie, o nevoie stringentă căreia nu i se poate opune. Nu se poate opri din ritmul pe care și l-a impus, chiar dacă nu este necesar și, mai mult decât atât, este auto-distructiv. Dacă este totuși nevoită să o facă, se trezește în fața unui gol interior pe care nu știe cum să îl umple. Pot apărea sentimente de vinovăție și griji care o neliniștesc. Nu mai există echilibru, viață personală și socială, oboseală și limite. Muncește peste program, în zilele libere, în vacanță. Tot timpul are la îndemână ceva de lucru, așa cum alcoolicul are sticla în apropiere. Chiar și când nu muncește fizic, oricum gândurile ei sunt tot la muncă. Niciodată nu e suficient, oricât de mult ar munci. Mereu mai e ceva de facut…

 Tipuri de workaholism

Conform studiilor, se pot distinge 4 stiluri de lucru workaholic:

– Stilul bulimic consideră că munca trebuie făcută perfect sau deloc, calea de mijloc nu există. Deși adesea are dificultăți în a demara proiecte, amânând în mod constant, exagerează în apropierea deadline-ului, muncind până la epuizare, adesea adormind în hainele de zi. Trăiește cu amenințarea unui posibil eșec și frica îngrozitoare de a greși.

– Stilul sever, necruțător, muncește neîncetat, neobosit, fiind dependent de adrenalină. Își propune prea multe treburi, fără să țină cont de realitate, de timp și de resursele pe care le are. Fiind nerealist și prea grăbit, nu poate obține rezultate bune.

– Stilul de workaholic cu deficit de atenție are probleme în ceea ce privește concentrarea, constanța și perseverența. Începe în forță, dar pe parcurs interesul este captat de alte proiecte. Dramatizează lucruri nesemnificative pentru a alunga plictiseala, caută mereu noi provocări și adrenalina specifică acestora.

– Stilul epicureic savurează munca. Lucrează încet și este preocupat de detalii și perfecțiune atât de mult, încât îi este greu să se desprindă de proiecte, să le finalizeze, considerând întotdeauna că nu sunt suficient de bine făcute. Nici un proiect nu este perfect. Astfel, poate rata deadline-urile, nevoia exagerată de perfecțiune atragand după sine ineficiența. O altă caracteristică a acestui stil este aceea că pot investi prea mult timp în liste interminabile.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera