”Prima palmă iertată va aduce şi primul pumn”

Copia di DSC00460

Prof. MA Gabriella Pascaru Bisi, CEO & Co-Fondator Tycoon Communication, director de comunicare al Camerei de Industrie şi Comerţ Româno-Algeriene, preşedinta clubului de afaceri pentru femei «She business» ne-a dezvăluit experienţa traumatizantă prin care a trecut.

Cine ar fi crezut că o femeie educată, cu o carieră atât de solidă şi pe propriile ei picioare, are în spate o astfel de experienţă traumatizantă? O confirmare a faptului că violenţa domestică nu ţine cont de statutul social.

Agresorul încearcă să îşi convingă victima că nu poate trăi fără el.

Semne prevestitoare ale violenţei sunt încă de la începutul unei relaţii, însă, ori datorită fluturaşilor din stomac, ori pentru că acele semne trec drept altceva, nu le vedem.

La mine beculeţul roşu se aprinsese din primele luni, însă nu mi-am ascultat instinctul şi nu am vrut să cred. Probabil şi pentru că provin dintr-o familie unde niciodată nu a existat violenţă, fiindcă orice lucru se rezolvă comunicând. Cu toate acestea, dupa câţiva ani de relaţie în care au fost momente de violenţă, dupa o despărţire, am acceptat să mă căsătoresc cu el, iar primul semn, care ar fi trebuit să mă oprească imediat, a fost o palmă chiar la cocktailul de nuntă.

Nu pot să vă spun cum m-am simţit, este teribil. Nu s-a întâmplat în faţa oaspeţilor, însă a fost atât de umilitor, încât nu găsesc cuvintele potrivite să descriu acel sentiment, iar acest lucru s-a întâmplat doar pentru că îi atrăsesem atenţia asupra unui lucru neplacut care se întâmplase la nuntă. La nunta noastră.

Nu te aştepta la mai bine!

Nu cred sub nici o formă că un om se poate schimba în urma unei discuţii, exclus! Dacă vorbesc despre mine, îmi aduc aminte că am avut nenumarate discuţii pe această temă, zile întregi şi nopţi întregi uneori.

Partenerul te face să crezi asta, să crezi în părerile de rău, însă întotdeauna recidivează. Eu cred că violenţa, indifferent dacă este verbală sau fizică, este ceva ce oamenii au în ei şi iese la iveală în anumite împrejurari. Îmi aduc aminte că înainte de căsătorie, am fost la un Revelion organizat de nişte prieteni şi, pe lângă faptul că m-am simţit stingheră toată seara pentru că nu a stat lângă mine nici 5 minute, în zori, în drumul către casă, am ajuns la ceartă pentru că l-am întrebat de ce s-a comportat aşa.

Ajunşi în faţa casei, m-a aruncat din maşină cu forţă în zapada care se aşternuse în noaptea de Revelion. De fiecare dată, orice se întâmpla, era vina mea pentru că, deşi avea experienţă în comunicare, nu ştia şi cred că nici nu voia sa comunice în cuplu, având nişte cutume de care probabil nu se putea desprinde.

Ce să vă mai spun? Ca în fiecare an de ziua mea primeam doar un buchet de lalele, florile preferate ale fostei sale iubite? Oamenii violenţi vor aparent să salveze relaţia, dar numai până la următorul episod de violenţă, şi uite aşa se creează, dacă nu pui stop, o poveste perpetuă.

În cazul meu, a vrut şi după pronunţarea divorţului să fim împreună din nou, iar la refuzul meu, a făcut un gest prin care a crezut că mă poate speria şi a avut tendinţa de a fi violent din nou.

Agresorul de obicei încearcă – şi reuşeşte, în majoritatea cazurilor – să-şi convingă victima ca este incapabilă, că e urâtă, că nu poate avea succes în viaţă dacă îl părăseşte, ca să nu mai vorbim de ameninţări.

Eu am primit ultimele ameninţări când eram deja logodită cu actualul meu soţ, aşa că această boală nu trece neaparat cu divorţul. A trebuit să renunţ la prieteni dragi ca să evit orice posibilă întâlnire; am renunţat să frecventez anumite locuri care îmi plăceau tot din acest motiv.

palma

Nu te ascunde de realitate!

Cunosc foarte bine senzaţia pe care o ai ca femeie când eşti supusă violenţei: «Nu este adevarat, nu mi se poate întâmpla tocmai mie, vai ce ruşine!» Femeile care sunt supuse violenţei trebuie să înţeleagă că prima palmă iertată va aduce mai apoi primul pumn, pentru că oamenii violenţi nu se schimbă, din păcăte.

Eu am fost o idealistă, am crezut că oamenii se pot schimba cu forţa iubirii, prin stabilitatea unei familii. Munceam foarte mult, întreţineam şi casa, găteam la orice oră, eram tot timpul aranjată şi cu toate acestea nu era bine. Gândindu-mă în urmă, orice motiv era bun să fiu atacată de către el într-un fel sau altul, iar ultimul episod, care mi-a dat forţa să închei acea relaţie, a fost un act de violenţă a lui prin care am fost aproape de a-mi pierde viaţa.

Am fost bătută atât de crunt, încât nu puteam să merg în picioare. Apoi m-a aruncat în masina şi în loc să mă ducă la un spital, m-a ţinut sechestrată în casă până când una dintre prietenele mele a venit la uşă, dându-şi seama că ceva nu este în regulă cu mine, pentru că telefoanele mele erau închise.

Iar cireaşa de pe tort a fost că, în acele condiţii, m-a violat zilnic. Am rămas cu sechele dupa acel episod, însă am căpătat o forţă extraordinară de a face tot ce îmi stătea în putinţă pentru a încheia relaţia fără să îmi risc viaţa.

Cere ajutor, oferă ajutor!

Nu cred că o femeie, oricât de puternică ar fi, poate să iasă dintr-o situaţie de violenţă fara ajutor. Eu nu am fost în stare să le spun nici măcar prietenelor mele, şi-au dat seama singure la un moment dat, pentru că mă schimbasem şi pentru că, la 40°C, eu mă îmbrăcam în lucruri cu mânecă lungă, ca să nu se vadă vânătăile.

Dupa mulţi ani de la acest episod, sunt capabilă să vorbesc despre această poveste tristă şi cred că vina mea a fost să nu termin relaţia imediat după primul gest violent.

Astăzi sunt o femeie senină, am o familie superbă şi doresc să ajut femeile care trec prin aşa ceva. Trebuie să se iubească pe ele, să aiba forţa să iasă dintr-o relaţie abuzivă şi să îşi reconstruiască viaţa uşor, uşor. Mesajul meu pentru ele e să ceară ajutor, să fie convinse că există viaţa chiar şi după un asemenea infern şi să nu se uite înapoi!

Foto: shutterstock.com

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii