Povesti la acordeon, cu Emy Dragoi

Emy Dragoi, acordeonist

In Franta
Pentru ca nu a vrut sa cante „muzica deocheata, mai arabeasca“, asa cum ii place sa spuna, Emy Dragoi a luat hotararea, la 20 de ani, sa plece in Franta. „La noi in Romania, imediat dupa revolutie, s-a schimbat toata muzica. S-a cantat mai mult manea si, sa va spun sincer, doar cantand la nunti, nu poti sa-ti faci o cariera. In strainatate ai alte porti deschise, poti sa canti pe o scena, sa canti ceea ce-ti place".

A intrat in orchestra lui Phillipe Lebel si s-a inscris la scoala de jazz „Bill Evans“, sectiunea pian, acolo unde, spune el, a invatat un nou limbaj al muzicii. "Improvizam foarte mult de mic, compuneam, desi nu-mi dadeam seama exact de ceea ce faceam. Studiind in Franta, cunoscand multa lume din zona jazzului, mi-am dat seama ca-mi place si ca ma regasesc in aceasta muzica".

Cu pasi siguri s-a indreptat spre o cariera care i-a adus satisfactia intalnirilor cu unii dintre cei mai mari acordeonisti francezi, Daniel Colin, Armand Lasagne, Jean Corti, Yves Fontaine sau Isabelle Durand, alaturi de care se simte onorat sa spuna ca a cantat. Rezultatele muncii sale s-au concretizat in albumele pe care le-a inregistrat, iar daca in primul album, „Accordéon Steeple“, a preferat sa imbine stilurile clasice si jazz, cel de-al doilea album, „Ballade pour Claudia“, a fost dedicat in intregime jazzului.

Publicul din Romania l-a descoperit in calitate de organizator al Festivalului International de Acordeon – Nopti albe de acordeon", aflat anul acesta la cea de-a cincea editie. Ce l-a determinat sa realizeze un astfel de proiect? Simplu. „Vreau sa ma intorc, putin cate putin, acasa. „Dupa cinci ani, organizarea evenimentului a inceput sa decurga mai bine“, povesteste artistul. Deja foarte multe persoane sunt interesate, suntem sunati de foarte multi spectatori care intreaba cand vor avea loc concertele. La inceput a fost mai greu,dar acum cred eu, ca am reusit sa schimb conceptia oamenilor despre acordeon“.

La Ploiesti
Povestea lui incepe, insa, de la primele lectii primite la liceul de muzica din Ploiesti, acolo unde a ales sa puna in ordine cunostintele primite de la tatal sau. Se emotioneaza cand vorbeste despre cel care i-a facut cadou, la doar trei ani, un acordeon pe masura varstei sale.

La inceput s-a jucat cu instrumentul care scotea tot felul de sunete, joaca s-a transformat in pasiune, iar la 12 ani a decis sa-si urmeze propriul drum, cu acordul tatalui care „a inteles acest lucru si m-a lasat sa descopar singur muzica“.

Tot in Ploiesti a jucat pentru prima oara rolul de profesor in fata unor invatacei care vroiau sa apese pe clapele unui acordeon: „aveam 14-15 ani si elevi de 40-50 de ani“ carora incerca sa le transmita pasiunea pentru un instrument pe care Emy Dragoi il considera a fi unul dintre cele mai complexe. Si in Franta a fost, pentru o perioada, profesorul unor persoane dornice sa cante la acordeon: „aveam francezi care vroiau muzica romaneasca, in timp ce romanii stabiliti acolo vroiau muzica frantuzeasca, total invers“.

E nevoie ca un viitor muzicant sa fie bine pregatit si curios, pentru ca, spune artistul, „trebuie sa cunosti foarte multe stiluri de muzica, de la rock pana la jazz. Poti sa canti si rock cu acordeonul, daca vrei“. El a vrut, drept pentru care a participat la un astfel de proiect de muzica rock la acordeon.

O experienta in plus, considera cel care, in cadrul unor evenimente culturale desfasurate la Bucuresti, a ales sa acompanieze filmele de scurtmetraj ale lui Charlie Chaplin cu muzica anilor 1900 – 1930, cantata la acordeon.

Provocarile
„Si aici (n.r. in Romania) sunt foarte multi muzicieni buni, dar care trebuie pusi in valoare. La noi le este mai greu sa lucreze impreuna. Toti alearga foarte mult, sunt ocupati, si un proiect are nevoie de un pic de strictete, de repetitii, de pus in scena, pentru a-l aduce la nivelul la care vreau eu sa-l aduc”, un nivel la care a ajuns si cu celelalte formatii din care a facut parte in Franta: "Tzigan Story", "Jazz Emy Carpat", "Duo Emy", "Emy Dragoi quartet" sau "Doudou Swing".

„Singur pot sa tin un spectacol de doua ore, am pian, am chitara, pot sa apar pe scena. Este dificil sa-mi aleg un partener, dar am sansa sa-i cunosc poate pe cei mai buni muzicieni. In Romania l-am cunoscut pe Petrica Andrei, am cantat in duo, un mare pianist roman, iar in Franta am cantat cu chitaristi de talie mondiala". Acum pregateste doua albume, unul dedicat proiectului „Acordeon Jazz – Maria Tanase”, „album care ar fi trebuit terminat si lansat in aceasta luna, dar din cauza lipsei de timp si a dorintei de a face ceva spectaculos, am mai amanat putin”, si un al doilea, solo, care urmeaza sa apara in primavara anului viitor.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati