Povestea unei bio-pensiuni

valeria pintilie

O mamă cu doi copii şi-a strâns tot curajul şi a pornit o afacere de familie, schimbându-şi total viaţa şi profesia. Au creat un alt fel de turism, sub forma unei „pensiuni cu suflet“, un business de succes.

Ca să descoperi afacerea clădită în umbra Voroneţului de Valeria Pintilie, bio-pensiunea căreia i-a dat numele ei, „Valeria“, trebuie să intri, cale de câţiva kilometri buni, către mijlocul tărâmului fabulos al mânăstirilor Bucovinei. Drum întins, şerpuit, care urcă aşezat, „moldoveneşte“, pe lângă culmea Rarăului, proptită urieşeşte sub un glob incredibil de cer albastru.

Aici, la un pas de „Sixtina Orientului“, frumuseţea peisajului îţi taie respiraţia: imensitatea muntelui, cu apa limpede, venită din inima de piatră, pădurea mustind de miresme, soarele potolit.

Am venit la Voroneț la invitația pe care ne-a făcut-o într-un e-mail trimis redacției, de către una dintre fiicele Valeriei, Iulia, care ne-a vorbit atât de frumos și de admirativ despre mama lor, despre realizările și victoriile lor comune, personale și profesionale, încât nu am rezistat curiozității de a ne convinge că lucrurile stau chiar așa. Fetele au vrut să îi facă o surpriză, să arate lumii ce mamă grozavă au, iar noi am consimțit.

Din inginer – antreprenor

Aşa s-a obişnuit ea din anii lungi petrecuţi ca inginer mecanic în fabrică, la Suceava: vară, iarnă, sâmbătă, duminică, se trezeşte fără ceas aproape la oră fixă, ca şi cum toate treburile pe care le are de făcut n-o lasă să doarmă. Valeria începe cu un tur al casei.

Ştie locul fiecărui lucruşor, unde trebuie să stea, care-i cea mai bună poziţie ca să-l pună în valoare, în ce lumină, mai la dreapta sau mai la stânga, şi verifică tot ce nu este cum trebuie: sufrageria uriaşă cu ferestre către brazii de pe coastă, străjuită de fotolii comode, terasa cu miros de răşină de brad, mobilele lucrate de mâini de bucovineni meşteri din Borodina şi de dincolo de Vama. Apoi bucătăria, curată-lună şi aliniată ca un pluton la paradă, unde de cu noapte forfotesc oalele cu mâncare şi abureşte un miros aromitor dulce-dulce de poale-n brâu şi de alivenci şi afară, chioşcul de lemn cu etaj, cotropit verile de trandafiri căţărători.

Bătălii de una singură

„Eram în an terminal la Inginerie mecanică, aveam 24 de ani când m-am îndrăgostit, m-am căsătorit și după un an am avut și primul copil, pe Iulia, care acum are 29 de ani, și la diferență de aproape 3 ani l-am avut pe băiat, Alin Ștefan. Eu lucram încă din facultate, dar mereu mi-am dorit să fiu pe cont propriu, să-mi pot permite să fac mai multe cu timpul meu, să îmi cresc copiii mai bine și mai sănătos.

După Revoluție, am pornit o afacere de familie, apelând la un împrumut la bancă riscant, pe care însă am reușit să-l plătim. A fost un act de un curaj pe care nu știu unde l-am găsit și în care m-am orientat mai mult singură, cu experiența puțină în antreprenoriat pe care o aveam, cu grijile gospodăriei și cu doi copii mici de îngrijit, căci Iulia nici nu era încă în clasa întâi, dar am reușit să pun totul pe picioare și asta mi-a dat încredere.

Afacerea era însă micuţă, era în pericol permanent să fie înghiţită de marile companii, așa că am încercat să ne gândim ce am putea face tot ca o afacere de familie, dar în care să implicăm și  copiii. Şi aşa s-a născut „Valeria“, proiectul nostru de suflet, pensiunea cu mâncăruri bio care a avut un succes mult peste ce ne-am aşteptat“, povesteşte surâzând Valeria Pintilie.

bio-pensiune

Investiţie cu fonduri europene

Între timp, traversase şi un divorţ dureros care i-a dat sufletul şi viaţa peste cap şi vreme de 15 ani a dus totul de una singură; dar când copiii au
terminat facultatea, Iulia – Dreptul la Cluj şi Alin – Turismul la Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava, a decis, la 51 de ani, să mizeze total pe
agroturism. Şi fiindcă n-ar fi avut banii necesari unui proiect deosebit, aşa cum îl gândea ea, a descoperit oportunitatea fondurilor europene şi astfel i s-a împlinit visul.

„La început eram nesiguri, am încercat marea cu degetul, cum se zice. Până ce am avut surpriza să constatăm că oamenilor le plăceau şi locul, şi
atmosfera, şi mâncarea pe care n-o găteam în mod special, ci chiar aşa ca pentru noi acasă“.

Au ales Voroneţul şi, ajutaţi de mama Valeriei, au pornit la drum şi recunoaşte că decizia le-a schimbat total viaţa: „Era totul nou pentru noi, nu cunoșteam pe nimeni în zonă, noi locuind până atunci în Suceava. Dar ne-am mutat cu totul la Voroneț și asta ne-a schimbat traiul şi obiceiurile pentru că nu eram obișnuiți să locuim în același loc în care munceam, nici să muncim de dimineață până seară sau să ne asumăm responsabilități noi.“

La slujbă, şapte zile din şapte

Am pornit să căutăm personal calificat de la care să învățăm cât mai multe, să ne  perfecționăm și așa am descoperit una dintre marile probleme ale turismului românesc: nu există oameni pasionați de ceea ce fac, iar cei care sunt buni au plecat deja afară. Este greu să găsești oameni calificați, cu experiență și care să facă ceva din dragoste pentru meseria lor.

Mama este cea care m-a ajutat foarte mult, ea dă gustul mâncării, ea ne-a învățat cum să facem mâncarea cu gust autentic bucovinean, cum ar trebui să arate cozonacii, plăcintele scoase din cuptor, scrijelele, zacusca și dulcețurile cu nuci și gutui și ce gust să aibă cârnații de Crăciun, ori cum  se întâmpină în Bucovina oamenii care ne calcă pragul pentru prima dată, cu colac proaspăt și sare.

Tot mama ne-a ajutat să înțelegem importanţa tradițiilor, ne-a învăţat cum să închistrim (pictăm) ouăle pentru Paști și face asta și pentru turiștii români și străini cărora le arată cum să picteze ouăle cu ceară colorată. Apoi, am citit, am studiat cărţi, am făcut cursuri şi am învăţat multe, de la dezvoltare personală la psihologie şi comunicare, ba chiar am început cursuri de chineză şi italiană ca să putem vorbi cu agenţiile din aceste ţări.

Suntem o familie mică, la care am adăugat de curând echipa noastră veselă, și încercăm să ne purtăm unii cu alții fără să facem vreo diferență de statut. Dar toate acestea costă timp şi dăruire şi aş putea spune că suntem o familie cu un job full time. Din afară, totul pare roz, frumos organizat,
elegant, dar în spate stă o muncă minuţioasă care cere timp şi suflet, dar  oferă şi satisfacţii.“

bucatarie bio-pensiune

Bio-reţete bucovinene

Bucătăria tradiţională eco este atuul cel mare al „Casei Valeria“, un tărâm al reţetelor fabuloase, păstrate de generaţii, reţete vechi scrise în grai
greu înţeles astăzi. „Asta înseamnă cu adevărat bucătărie bucovineană tradiţională. Este chiar artă culinară, unde folosim totul absolut natural, totul
proaspăt, bio, ingrediente care aparţin la fel de mult locului acesta ca şi noi.

Carnea, puiul, viţelul, smântâna, verdeţurile, toate acestea nu sunt la fel în oraş şi aici. Apoi, afinata, dulciurile bucovinene, plăcintele la cuptor, papanaşii cu dulceaţă de afine, dar şi tochitura şi bulzul bucovinean, păstrăvul proaspăt, hribii cu usturoi sau ciorba rădăuţeană, toate au alt gust. Gătim cum o făceau şi străbunicile noastre şi asta se simte. Toţi cei care ne-au trecut pragul, fără excepţie, au revenit ca prieteni.“

Autor: Adrian Cîlțan

Foto: pensiunea Valeria

Loading...
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate