Povestea tristă a băiețelului care își dorea o păpușă

Era în ajunul aniversării nepoțelului meu, care urma să împlinească 7 ani. Cu câteva zile în urmă, vizitasem împreună cu el sectorul cu jucării al unui hipermarket și îmi arătase un super-roboțel pe care și l-ar fi dorit de ziua lui. Așa că azi, după serviciu, mi-am făcut timp și am intrat în hipermarket.

baiat cu papusa

Căutam printre roboțeii expuși să-l identific pe cel care îi plăcuse nepotului meu când am observat cu coada ochiului, la câțiva metri de mine, un băiețel care nu părea să aibă mai mult de 5 ani. În brațe strângea o păpușă și îi mângâia părul. Micuțul s-a întors către doamna care îl însoțea și a întrebat-o: “Mătușă, ești absolut sigură că nu avem bani să cumpărăm păpușa?”

Femeia i-a răspuns grăbit că nu și a continuat să studieze cu atenție lista de cumpărături pe care o ținea în mână. Apoi, femeia i-a zis că vrea să meargă în sectorul de lactate și i-a propus micuțului să continue să se uite la jucării pentru a nu simți frigul din zona frigiderelor în care sunt ținute lactatele.

Am profitat de clipele în care băiețelul a rămas singur pentru a-l întreba cui vrea să dăruiască păpușa.

“Surorii mele. Își dorește mult s-o primească de Crăciun.”

“Dar mai sunt câteva luni până la Crăciun. Cu siguranță, până atunci vei reuși să strângi bănuți ca să i-o cumperi.”

“Nu, nu înțelegi. Sora mea nu mai locuiește cu mine. Locuiește în Cer. Dar trebuie să mă grăbesc să i-o cumpăr cât mai repede pentru că, în curând, mama se va duce să stea cu sora mea și aș vrea să-i ducă și păpușa. Uite, de când a plecat surioara mea, eu am început să strâng bani. Din păcate, nu am încă suficienți.”

Inima mea aproape s-a oprit. Îi priveam ochii triști și nu știam dacă ar trebui să-l încurajez să-mi povestească ce s-a întâmplat cu familia lui sau să-i cumpăr păpușa și să-l las să plece. N-a fost, însă, nevoie să iau o decizie în acest sens. Micuțul a ridicat ochii spre mine și a continuat:

“Tata mi-a zis că mama va pleca în curând la sora mea. Eu l-am rugat să-i spună mamei să aștepte până mă întorc eu de la magazin. Speram să mă întorc cu păpușa pe care o adoră surioara mea. Eu o iubesc mult pe mama și mi-ar plăcea să nu plece. Însă tata mi-a zis că surioara mea se simte singură în Ceruri și e mai bine să meargă mama să stea cu ea. Vezi? Mi-am făcut o poză chiar aici, între jucării. Vreau să i-o dau mamei s-o ia cu ea ca să nu mă uite.”

Apoi, micuțul a tăcut și a plecat capul. Fără să mă observe, am băgat mâna în buzunar și am scos câteva bancnote. După care, i-am sugerat să numărăm încă o data, împreună, banii pe care îi are el pentru că există posibilitatea să nu fi numărat corect din cauza emoțiilor și a grabei de a achiziționa păpușa. Micuțul a fost de acord și mi-a dat mie bancnotele lui.

Am strecurat ușor bancnotele scose din buzunar între bancnotele primate de la el, apoi m-am așezat pe vine și am început să numărăm împreună. De data aceasta, banii erau suficienți pentru a cumpăra păpușa, ba, îi mai și rămâneau.

Cu ochii în lacrimi, micuțul n-a putut să spună decât: “Mulțumesc, Iisuse, pentru că mi-ai ascultat ruga.” Apoi și-a îndreptat privirea spre mine și mi-a explicat că se rugase la Iisus să aranjeze lucrurile în așa fel încât să-l ajute cu bănuții pentru păpușă.

“Văd că mai am niște bani în plus. Știi ce? Mamei îi plăceau mult trandafirii albi. O să-i cumpăr și un trandafir alb.” I-am spus că e o idee foarte bună, apoi, cu lacrimi în ochi, m-am îndepărtat de micuț.

Mi-am văzut în continuare de cumpărături având o stare de spirit complet schimbată. Adâncită în gânduri, am avut o revelație. Chiar în ziua în care m-am întors cu nepotul meu de la cumpărături din hipermarket văzusem la știri că un șofer în stare de ebrietate accidentase intrase într-o mașină condusă de o femeie. În mașină, se afla fiica acesteia. Îmi amintesc că fețița murise pe loc, în timp ce femeia fusese transportată la spital în stare gravă. Să fi fost vorba, oare, despre familia micuțului din hipermarket?

Două zile mai târziu, aveam să aflu tot de la televizor că femeia a fost deconectată de la aparate. Am încercat să aflu unde este depus trupul neînsuflețit și m-am dus la capelă cu un buchet de trandafiri albi. Femeia era întinsă pe catafalc. În mână avea un trandafir alb. Pe piept ținea poza băiețelului ei. Alături, în sicriu, era păpușa pe care avea să i-o ducă în dar fetiței ei. Am părăsit capela în lacrimi. Întâmplarea asta avea să-mi schimbe viața pentru totdeauna.

Sursa foto: 123rf.com

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Diverse