Povestea lui Dewey – motanul care a schimbat vieti

Povestea lui Dewey, Vicki Myron, editura Humanitas Fiction
Intr-o dimineata de ianuarie, un motanel de doar cateva saptamani este gasit de directoarea bibliotecii din orasul Spencer, Iowa, in cutia de recuperare a cartilor. Vicky Myron, de asemenea, o supravietuitoare – a trecut peste pierderea fermei familiei, peste amenintarea unei boli incurabile si peste casnicia cu un sot alcoolic – decide sa-l pastreze, iar Dewey devine, astfel, pisica bibliotecii.

Dewey nu a fost insa orice fel de pisica: prin entuziasm, caldura si un al saselea simt care il aducea in preajma oamenilor ce aveau nevoie de el, Dewey a devenit faimos nu doar in orasul lui. Tocmai de aceea, dupa moartea motanului, Vicky Myron a adunat intamplarile celebrului motan auriu intr-un roman care a facut inconjurul lumii si planuieste sa publice si alte carti.

Cum v-ati simtit scriind despre Dewey? A fost dificil, placut, rascolitor sa va reamintiti? In ce masura scrisul v-a ajutat sa depasiti durerea pierderii celui mai bun prieten?

Am experimentat, de fapt, toate cele trei emotii. A fost o bucurie sa impartasesc tuturor povestea lui Dewey, insa m-a rascolit si a fost destul de dificil sa-mi reamintesc tot ce s-a intamplat in cei 19 ani. Nu planuisem sa scriu o carte, prin urmare nu am tinut jurnal al tuturor intamplarilor. Cu toate astea, sentimentul care a predominat a fost bucuria – bucuria de a-mi reaminti cat de deosebit era si cat de iubitor era cu toata lumea din jur. Pe de alta parte, scrisul la aceasta carte a jucat si un rol cathartic, m-a ajutat sa ma confrunt cu pierderea lui.

Au urmat si alti bibliotecari exemplul dumneavoastra, adoptand pisici sau alte animale?

Am fost contactata de multi colegi care fie aveau de gand sa adopte o pisica, fie aveau deja una. Au fost atat de multe cereri, incat am facut doua liste separate ca sa fie mai eficient. Am vorbit cu acestia despre tot ce implica sa ai o pisicuta in biblioteca, mai ales ca este un loc in care se perinda multi oameni. Era, de asemenea, important sa fie o pisica blanda, in nici un caz prea jucausa, salbatica sau sperioasa. Putini bibliotecari au reusit sa o gaseasca pe cea potrivita, pentru ca nici o pisica nu era ca Dewey.

Povestea lui Dewey, Vicki Myron, editura Humanitas Fiction
Ce anume a facut ca Dewey sa devina atat de special pentru cei care veneau la biblioteca?

Dewey a reusit prin firea lui iubitoare sa schimbe vietile multor persoane, multe dintre povesti incluzandu-le in carte. N-o voi uita niciodata insa pe o fetita care venise cu parintii ei tocmai din Texas doar pentru a-l vedea pe Dewey. Nu stiam pe atunci ce sa cred: fie era grav bolnava, fie isi dorea tare mult sa-l vada. Ii adusese chiar si o jucarie cu care si-ar fi dorit sa-l atraga.

Dewey dormea si i l-am dus, asa somnoros, abia daca reusea sa-si deschida ochii. In sinea mea, ii spuneam lui Dewey: „Te rog, Dewey, trezeste-te! Pare sa fie important pentru fetita”. Cand micuta a despachetat jucaria, el a sarit ca ars si a inceput sa se joace cu ea de parca erau cei mai buni prieteni. Fetita a fost incantata, dar dupa ce a plecat, el nu s-a mai jucat cu acea jucarie niciodata. A stiut doar cat de important a fost sa o faca fericita.

Un alt episod a fost cu o doamna singura care venea la biblioteca zilnic. Nu avea prieteni, provenea dintr-o familie dezinteresata si avea nevoi speciale. Am aflat ulterior, dupa moartea lui Dewey, ca il lua deseori deoparte si se juca cu el. Credeam ca numai personalul bibliotecii facea asta. Iar Dewey, ori de cate ori o vedea, se aseza pe genunchii ei pentru cateva minute.

Intr-una din zile, a venit trista, pentru ca tocmai isi pierduse pisica. Imediat ce si-a gasit locul in sala de biblioteca, Dewey i-a sarit in brate si s-a alintat mai bine de doua ore. I-a lins lacrimile si a tors asa cum nu o facuse niciodata in prezenta ei. Mai tarziu, acea doamna mi-a marturisit ca a trecut peste ziua respectiva datorita lui Dewey.

Care au fost cele mai importante lectii date de Dewey?

De la Dewey am invatat sa fiu mai toleranta si sa arat mai multa compasiune fata de ceilalti aflati in dificultate. Dewey nu facea niciodata discriminari. Isi arata afectiunea fata de toti cei care se purtau frumos cu el si il iubeau. Nu judeca niciodata in functie de posibilitatile financiare, de felul in care este imbracat cineva, de priceperea cuiva sau de statutul social.

Sunteti o mare iubitoare de pisici, iar dupa Dewey stiu ca ati adoptat un alt motan. Cum este Page Turner?

Page Turner ii seamana foarte mult lui Dewey, insa are o personalitatea cu totul diferita. Ii este frica de straini, de sonerie, de zgomote si nu ii place sa fie tinut in brate, nici macar de mine sau de sotul meu. Nu-i place sa se aseze pe genunchii nostri, insa adora sa se ghemuiasca in pat. Este neindemanatic, ii place sa se joace si mananca aproape orice. Nu ar fi putut fi niciodata o pisica de biblioteca. Cu toate acestea, este foarte amuzant si ne face sa radem mult.

Veti mai scrie o alta carte despre pisici?

Speram sa mai scriem inca cel putin doua-trei carti pentru copii despre aventurile lui Dewey. Daca voi gasi editura care ar dori sa le publice, am putea incepe chiar din aceasta vara. Povestirile sunt deja alese si de-abia astept sa incep sa scriu din nou.

Interviu realizat de Catalina Ioancea; foto: Tim Hynds.
Multumim Ed. Humanitas Fiction pentru intermedierea legaturii cu autoarea.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati