Poveste pentru parinti tineri

Fără categorie

Cu adevarat moral devii atunci cand poti sa alegi liber ceea ce doresti sa faci, inclusiv sa aduci pe lume un copil.

Uite-o pe Magda! O vezi? Mircea imi intinde mandru ecografia, conturandu-mi cu degetele un profil ghemuit, de prunca intrauterina. Copila era dorita, venita la timp, cand ei aveau un acoperis in sistemul credit imobiliar, aveau serviciu, scolile erau terminate. Oamenii tineri din jurul meu traiesc pe o alta planeta: femeile iradiaza daca testul de sarcina iese pozitiv, dupa ce au intrerupt contraceptivele si au decis ca e timpul sa fie mame. Partenerii le insotesc in bucurie, sunt mandri, merg la ecografii si la cursuri pentru nastere si viitori parinti, asista activ la nasterea copiilor lor, unii chiar isi iau concediu parental. Nu stiu ca in spatele acestei "normali-tati" stau multe decenii in care femeile, prin militantism public, au incercat si au reusit sa faca din barbatii parteneri in vremea sarcinii si participanti la nasteri. Poate nu stiu ca pe aceasta cale ei devin mult mai atasati de copii si mult mai putin inclinati spre politici razboinice. Isi dau seama cat de mult pret este in viata care se naste si creste, prea mult ca sa mai para spectaculoase lupta si razboaiele, ca pe vremea cand despre sarcina se tacea malc si cu jena in fata barbatilor, cand era un subiect stingheritor, pe care femeile il ascundeau, cu burta cu tot, sub un val al tacerii si sub un sal protector, cand tatii stateau in afara incaperii in care nastea femeia, asteptand sa se nasca un fiu de care sa fie mandri mai degraba decat o fiica…

Nu am apucat niciodata sa ma bucur ca tinerii mei prieteni. Nu am vazut in generatia mea (cei care aveam intre 25 si 35 de ani in anii ’80) femei fericite ca au ramas insarcinate, cel putin pana s-au impacat cu gandul. Nu am vazut decat rar altceva decat barbati ingrijorati si femei in panica. Eram noi oare "denaturati"? Culmea e ca in acei ani ai tineretii noastre dragostea era la mare pret. Era o forma unica de libertate, alaturi de lectura. Nici statul, nici securitatea nu ne puteau norma sau controla sentimentele. Dragostea era ca un drog care facea suportabila o viata inchisa intr-un lagar generalizat. Cu toate ca iubeam, sarcina nu era tratata ca un fruct al dragostei, ci ca o napasta rezultata din nesabuinta sau iresponsabilitate. Din nesabuinta de a face dragoste in zilele de ovulatie, fara protectia cu faimoasele prezervative de productie autohtona. Din iresponsabilitate fata de copilul care urma sa se nasca intr-o lume in care urma sa devina supusul unui regim despotic. (…) Sexualitatea era traumatica, mai ales pentru femei. Ne domina frica de controale gi-necologice fortate, de sarcini nedorite, de avorturi provocate, de septicemii, de puscarie, de pierderea locului de munca. Compensatia noastra era mai mult romantism si mai mult lirism decat azi. Cel putin asa nu rezultau sarcini nedorite.

Astazi, femeile iradiaza daca testul de sarcina iese pozitiv, iar partenerii merg la ecografii si cursuri pentru viitori parinti si asista la nasterea copiilor lor.

Dragi parinti tineri, traiti in cea mai buna Romanie posibila! Libertatea nasterii e un bun de pret care a fost foarte greu cucerit de catre femei. Libertatea femeilor e de neconceput fara libertatea nasterii, fara putinta sa alegi liber sa fii mama. De aceea, eu cred ca devii cu adevarat moral atunci cand poti alege liber, inclusiv sa fii parinte. E usor sa dai directive ca femeile trebuie sa faca copii fie "pentru patrie", fie pentru ca aceasta e "menirea lor", mai ales cand nu iti asumi nici un moment cresterea copiilor, cand nu iti tremura sufletul fiindca un copil plange sau poate fiindca doarme asa de profund, incat apleci ingrijorata urechea sa ii asculti respiratia. In decembrie ’89 a fost abolit Decretul 770/1966, care incrimina avorturile. In primii ani, femeile au abuzat de aceasta libertate (1 milion de avorturi in 1990!). Apoi libertatea a inceput sa se apropie de moralitate: in istoria noastra a aparut planificarea familiala (adica parentalitatea responsabila).

Sa nu ne culcam insa pe o ureche. Drepturile si libertatile nu sunt niciodata garantate pe vecie. Sa ne imaginam ca duhul fundamentalist pune stapanire pe Parlamentul Romaniei. Cei aproape 90% barbati – in genere, in varsta – neamenintati sa ramana insarcinati fara voie si nici sa mai fie parinti, decid ca avortul e o crima si contraceptia e o crima potentiala. Propun interzicerea prin lege a ambelor. Supun la vot. Li se opun cele 10,6% femei, care se simt amenintate de asemenea legi sau, daca sunt de varsta mea, poarta amintirea traumei maternitatii… Evident, interesele lor nu conteaza. Daca ne dorim ca scena cu tatal fermecat de prima imagine ecografica a fetitei lui sa se repete, trebuie sa pazim activ libertatea nasterii, fara de care libertatea noastra ca parinti si ca femei nu e cu putinta.

Mihaela Miroiu
Este prof. univ. dr. la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative Bucuresti.
Este initiatoarea primului masterat de studii de gen din Romania si a publicat numeroase lucrari in domeniul stiintelor politice, teorii politice feministe si etica politica.
De peste zece ani, este o prezenta constanta in societatea civila, promovand egalitatea de sanse intre femei si barbati, coordonand actiuni civice de protest impotriva discriminarii de gen in politica si mass-media. Are numeroase articole si participari la dezbateri televizate despre conditia femeilor din Romania si ofera consultanta in strategii de emancipare culturala, civica si politica pentru femei.
In cadrul celei de-a opta editii a Galei Premiilor Femeia Anului 2005, avantaje i-a decernat Premiul Femeia Anului 2005 pentru Promovarea si Apararea Drepturilor Femeii.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din