Poti sa ai diabet si o viata

 

Adriana Bumbacea (27 de ani) s-a nascut la Bacau si de la varsta de opt ani sufera de diabet insulino-dependent. E casatorita si are o fetita in varsta de patru ani, Bianca. Era in clasa a III-a atunci cand parintii au observat o schimbare in comportamentul ei: ii era foame tot timpul, urina frecvent, era obosita, neatenta la ore… Dupa multe investigatii – inclusiv tubaj (!), pentru ca medicii nu reuseau sa ii puna un diagnostic -, cineva s-a gandit sa-i testeze glicemia: era de peste 400 mg%, in timp ce limita superioara considerata normala este de 120 mg%.

"Pe vremea aceea erau foarte putini copii cu diabet. Am fost internata imediat in spital. Dupa o saptamana de perfuzii, m-au trimis cu avionul la Bucuresti, la dl prof. dr. Iulian Mincu, singurul care se ocupa de diabetul la copii. Faceam tratament cu insulina (extrasa din pancreasul de porc), in doua prize pe zi. Nu m-au lasat sa ies din spital pana nu am invatat sa-mi fac injectiile. Plangeam si imi faceam injectia. O data, de doua ori, de trei ori, pana m-am obisnuit. A fost un soc destul de mare pentru mine, la varsta aceea.

Mama fierbea seringile, imi cantarea mancarea (250 g de carbohidrati, la ore fixe), imi punea pachetele pentru scoala. La 7 dimineata, imi striga: "Adi, trezeste-te, sa-ti faci injectia!". Mi-era foame sau nu, trebuia sa mananc la ore fixe. La 7, la 10, in pauze – fiindca, o data injectata in organism, insulina isi continua actiunea. Daca nu mancam, faceam hipoglicemie: aveam ameteli, tremuraturi, senzatie mare de foame.

Odata, prin clasa a IX-a, mi s-a intamplat sa fac o criza. Era la ora de biologie, nu stia nimeni ca am diabet. M-am ridicat, mi-am cerut scuze si am iesit cu pachetelul pe hol, ca sa mananc si sa-mi revin." Dupa 1990, au aparut insulinele de tip uman, seringile de unica folosinta, iar tratamentul diabetului a fost adus mai aproape de nevoile fiziologice ale omului sanatos: cu patru injectii pe zi si o mai mare flexibilitate a meselor.

Aveam opt ani, dar nu m-au lasat sa ies din spital pana nu am invatat sa-mi fac injectiile.

Boala ii schimbase viata. Pentru a afla mai multe despre boala si organismul uman, Adriana a urmat Liceul sanitar din Bacau. "Ai mei au considerat ca asta m-ar ajuta in viata de zi cu zi. Dupa liceu, am avut un stagiu de un an, ca asistenta, la Institutul de diabet, nutritie si boli metabolice "N. Paulescu", unde m-am si angajat ulterior.
Era bine pentru toata lumea – in orice caz, pentru bolnavi, carora puteam sa le dau un sfat, sa ii ajut sa-si inteleaga starea."

 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Sport si sanatate