Poti face orice, indiferent de varsta

Elena Pagu

Campioana mondiala la 84 de ani
Elena Pagu nu are nimic din resemnarea varstei a treia, cea cu care ne bombardeaza zilnic mass media. Alearga ca la 24 de ani, face cate 20 de km saptamanal si este de sase ori campioana a lumii la mars. La aproape 85 de ani.

Aproape nimanui, din cei care nu ma stiu, nu-i vine sa creada. Toti se intreaba cum se poate asa ceva, daca nu este cumva vreo smecherie publicitara si apoi ma intreaba de ce alerg in loc sa stau linistita acasa. Dar, dupa ce am iesit la pensie, la 56 de ani, pentru mine acesta a devenit un mod de viata.

Fac miscare si alerg din obisnuinta, le fel de firesc cum merg dimineata sa ma spal pe dinti. De mers asa, mult, am mers de cand eram mica, fiindca ma duceam zilnic la scoala, cale de cate 18 km pe jos, din Dumbrava, pana in Piatra-Neamt.

Clubul atletilor veterani
Dupa liceu, m-am angajat ca asistenta sociala, m-am casatorit si am lucrat pana la pensionare, la varsta de 56 de ani. Mergeam si atunci destul de mult pe jos, ca sa ma mentin in forma, dar nici vorba de antrenamente organizate sau de performanta. Nici nu as fi avut vreme de asa ceva, aveam multe griji si gospodarie grea pe cap, cu toate ca ma simteam extraordinar de bine cand alergam.

O faceam cu usurinta si fara efort si ceva parca ma indemna sa continui, sa nu ma opresc. Mai ales ca sotul meu era antrenor, avea activitate sportiva si punea suflet in munca lui. Dar n-a fost sa fie, decat la vreo cativa ani dupa pensionare, cand am revenit cu placere la viata pe care am inceput-o, de voie de nevoie, in stil de mars.

In 1983, m-am mutat in Bucuresti si am devenit parte a unui grup de atleti de performanta deveniti veterani si care alergau in competitii pentru varsta a treia. La inceput eram doar vreo 16 sau 17, dar multumita eforturilor profesorului George Rugina si ale sotului meu, care pot fi considerati creatorii acestui fenomen la noi in tara, acum suntem cam 300 de alergatori veterani.

Un an mai tarziu, am mers la primul concurs, la Melbourne, apoi la altele, iar la 65 de ani, in 1991, am castigat primul meu titlu mondial, la 1.500 metri. Au venit apoi multe alte medalii de aur la campionate mondiale si europene in cursele de mars de 5, 10 si 20 de km. In 2004, in 2005, 2009…

Si iata, am trecut de 84 de ani fara sa iau nici un medicament, fara sa fiu o zi bolnava si inca pot alerga zilnic, cu placerea din copilarie si zambetul pe fata, asa cum, zambind, termin toate cursele mele. Cata vreme mi-o harazi Dumnezeu.Gabriela Vrabie

Facultate la 40 de ani
Dupa ce a invatat ani multi pentru a-i putea invata pe altii si dupa 26 de ani de munca la catedra, Gabriela Vrabie, din Iasi, a devenit studenta si proaspat absolventa, alaturi de colegi care au aproape varsta propriilor ei copii.

Am 43 de ani, o fiica de 19 ani, studenta la Facultatea de Chimie, si un fiu de 18 ani, elev in clasa a XII-a la Colegiul de Arta. Tocmai am absolvit Facultatea de Psihologie si sunt psihopedagog/logoped. Bucuriile, implinirile, lectiile de viata nu au legatura cu anii pe care-i avem in spate. Sau poate da. Sunt mai profunde, mai complete si mai pline de sens de la o varsta.

Lucrez in invatamant de la 18 ani, iar in tot tot acest timp am lucrat mai ales cu copii cu dizabilitati. Cand eram tanara imi doream sa fac actorie, chiar m-am pregatit pentru asta, dar am renuntat. De ce? Sigur nu a fost sa fie. M-am casatorit la 24 ani, am doi copii minunati si viata a trecut cu mine, nu pe langa mine, pentru ca timpul meu a fost mereu impartit intre copiii celorlalti si ai mei, toti deopotriva ravnind zilnic la cate o farama din sufletul meu.

Nu am avut timp sa simt vreun moment neimplinirea, iar decizia de a incepe facultatea a venit din alte motivatii. Am simtit ca e momentul sa mai fac un pas, sa intru intr-o lume care-mi va deschide cai nebanuite spre cunoasterea celorlalti si a mea. E o experienta minunata, care nu inceteaza sa ma uimeasca zilnic cu noi intelesuri.

Psihologia e un domeniu special, in care anii de studiu sunt doar samanta care va incolti si va rodi mult timp dupa absolvire. Aventura abia incepe!

Text: Adrian Ciltan, foto: Fundatia Ratiu Romania; arhiva personala a intervievatelor.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate