Portretul psihic al omului “ideal”

Cred că mulți dintre noi își doresc, într-un fel sau altul, să evolueze, să se dezvolte, să își descopere și folosească resursele interioare personale într-un mod care să îi împlinească. Dar ce înseamnă această dezvoltare și împlinire? Cum devine o astfel de persoană? Cum gândește și cum se poartă o astfel de persoană, dincolo de utopie?

portret-psihic

foto portret via Shutterstock

Psihologul A. Maslow a încercat să răspundă la aceste întrebări, studiind mare parte din viață sa persoane care se află “pe calea actualizării sinelui”, “sănătoase”, “minunate”, cum le numește el. Un astfel de om, consideră autorul, nu este perfect și nici bun în mod caricatural. Are defecte lui, mai mult sau mai puțin evidente. Dar nu își dorește să fie este omniscient, omnipotent și nici nu caută perfecțiunea: a înțeles că această nu există și nu mai suferă căutând ceva ce nu poate fi atins în viață de zi cu zi.

Acest lucru, însă, nu îl împiedică să își împlinească potențialul propriu, să își descopere trăsături specifice și aptitudini și să își dezvolte propriul sistem de valori. De aceea trece prin filtrul personal principiile de viață pe care le preluase automat de la părinți, bunici, profesori și societate în general. Se întreabă onest ce crede despre aceste principii și dacă nu cumva există altele mai demne de urmat sau mai potrivite lor.

Odată alese, principiile sale sunt vii, capătă forță și sunt mai ușor de respectat tocmai prin faptul că au fost alese personal și nu impuse din exterior, fără a fi înțelese, că niște obligații fără sens. Aceste alegeri personale contribuie la originalitatea acestor oameni și la reducerea conflictelor interioare, a dilemelor între inimă și minte, dorințe și rațiune.

Persoanele “actualizate” încearcă să vadă natură umană așa cum este ea și nu cum și-ar dori să fie, căutând să o accepte cu toate neajunsurile ei. Se centrează pe scopuri și nu pe mijloace, pe rezolvarea problemelor și căutarea de soluții. Nu se tem de singurătate, ba chiar se pot bucură de farmecul ei, deși preferă compania celorlalți. Convenționalitatea este o manta care le stă foarte bine pe umeri și care poate fi lăsată la o parte cu ușurință, scrie Maslow. Tolerează mai bine necunoscutul, care nu îi sperie atât de tare și nu îi face să se simtă amenințați. Pot agrea ceea ce este ambiguu și nestructurat, misterul însuși având aceste caracteristici.

La un nivel mai pragmatic, această toleranță ia forma acceptării momentelor dificile, în care luarea unei decizii nu este posibilă, momente ce pentru alții pot constitui o tortură. Se pot concentra cu ușurință și reușesc să acorde lucrurilor importanța corespunzătoare. Își permit să zâmbească și să râdă în perioade dificile. Orizontul mai larg și viziunea lor asupra vieții le permite să își păstreze mai ușor seninătatea. Alte caracteristici ale persoanelor care au atins un grad mai înalt de dezvoltare de sine sunt acceptarea, spontaneitatea, capacitatea de a vedea lucrurile cu ochi proaspeți, modestia și respectul față de sine și ceilalți, relații interpersonale bune, creativitate, rezistență la enculturare.

O altă trăsătură importantă a persoanelor aflate pe calea actualizării sinelui este capacitatea de a lua decizii, de a hotărî cursul propriei vieți – în măsura în care depinde de ei înșiși – a fi un agent activ, responsabil, capabil de autodisciplină și decizie și nu un pion în jocurile altora. Prea mulți oameni, consideră Maslow, nu pot să ia propriile decizii, ci își lasă hotărârile pe seama agenților de vânzare, oamenilor din publicitate, părinților, propagandiștilor, televizunii, ziarelor etc.

De asemenea, își păstrează o detașare lăuntrică față de cultura în care trăiesc și încearcă, în felul lor, constant și realist, să contribuie cu ceva – oricât ar părea de nesemnificativ, privit în ansamblu – la lumea în care trăiesc. Au învățat din propria experiență că optimismul lor în privință schimbărilor sociale rapide nu este realist și că transformările majore nu se fac peste noapte. Reușesc să își croiască drumul în viață căutând calea de mijloc între autonomia interioară și acceptarea exeterioara. Deseori se bucură la fel de tare de drumul în sine că și de sosirea la destinație. Aceste persoane sunt capabile de trăiri puternice, ample, pe care le pot savura intens.

Aceste experiențe de vârf sau “mistice”, au la bază o intensificare acută a unor experiențe care presupun uitarea de sine sau transcenderea sinelui și pot surveni în momente foarte diferite, de exemplu în timpul centrării pe anumite probleme, al concentrării intense, al unor trăiri senzuale, a savurării intense a muzicii sau artelor plastice, de exemplu. Au relații interpersonale mai profunde și mai consistente. Tind să fie buni și răbdători, dar își permit și reacții ostile. Sunt mai spontani, mai firești, mai umani.

Deși leagă ușor relații cu sexul opus și acceptă cu degajare faptul că sunt atrași de alți oameni, acționează mai puțin decât alții în virtutea atracției. Sunt deschiși față de persoană iubită “ii permit să o vadă cu greșeli, slăbiciuni, defecte fizice și psihice.” Într-o astfel de relație nu e necesar să fii în gardă, să ascunzi, să încerci să impresionezi, să-ți supraveghezi spusele și faptele.” Astfel, acești oameni pot fi ei înșiși fără să simtă că se cere sau se așteaptă ceva de la ei. Pot să se simtă despuiați psihic (ca și fizic) și să se simtă în continuare iubiți, doriți și în siguranță.” Își pot permite să își exprime ostilitatea și furia în cuplu, sexul și iubirea contopindu-se deseori.

“Antinomiile sunt rezolvate, individul devine deopotrivă activ și pasiv, egoist și altruist, masculin și feminin, orientat către sine, dar și către celălalt.” Părerea mea este că Maslow a descris un ideal al omului, într-un mod frumos, emoționant și impresionant, care amintește de supraomul lui Nietzsche: omul este față de supraom cum este maimuța față de om. Totuși, acest ideal este imposibil de atins în realitate. Dar asta nu înseamnă că nu ne poate inspira sau pune pe gânduri. În mod evident calitățile de care vorbește Maslow există, dar a le trăi este posibil doar într-o anumită măsură. Să nu uităm că perfecțiunea și idealurile sunt utopice. Ceea ce contează sunt pașii către ele, care contribuie la bucuria de a trăi. Pentru mai multe detalii puteți citi “Motivatie și personalitate”, semnată de Abraham Maslow, cartea care a stat la baza acestui articol.

Autor: Psihoterapeut Alina Tuica

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie