Pisalogeala incepe in copilarie

Ne-am obisnuit sa credem ca pisalogeala este o caracteristica feminina – cu precadere a femeilor varstnice. Ei bine, nu este asa! Si copiii din ziua de azi sunt ingrozitor de pisalogi.

Atunci cand vrea sa-i cumpar ceva, copilul meu insista si insista, pana cand, exasperata, zic "da, da" de lehamite. Facand abstractie de lehamitea mea, el se agata de raspunsul afirmativ, dupa care urmeaza alta serie de batut la cap pana la transpunerea sa in fapta. "Doar ai promis, mama!"

Am crezut ca este atat de insistent numai atunci cand e vorba despre achizitii: sa-i cumpar ceva, orice, de la suc pana la bicicleta. Ei bine, nu! E la fel de pisalog indiferent de interesul sau. "Ma lasi sa ma duc in Waterpark?" a fost refrenul vacantei. Spus o data, de doua, de trei, de treizeci si noua de ori pe ora. La inceput, a fost doar o problema de bani si de timp. Apoi a devenit una de principiu pentru mine: daca a fost o data, ca sa vada cum e, mi s-a parut ca ajunge. Lui, nu! Iar atunci cand ia act de perseverenta mea in refuz, schimba subiectul cererii, ramanand insa la fel de insistent.

Ca de obicei, m-am gandit ca eu sunt de vina, ca poate copilul face ce a vazut la mine, ca, probabil, eu il bat prea mult la cap sa faca ordine (dar el ramane ferm pe pozitie si nu face) ori sa nu mai stea atatea ore in fata calculatorului (alt domeniu in care dovedeste o mare "tarie de caracter"). Uitandu-ma in jur, am constatat ca nu sunt chiar atat de vinovata sau sunt la fel de vinovata ca alte mame, din moment ce aproape toti ceilalti copii fac la fel. Cu totii au un izvor nesecat de dorinte, care se cuvin toate satisfacute atunci, in clipa aceea. Sau macar ascultate atunci, indiferent ca parintele este la volan, intr-o intersectie aglomerata, sau la serviciu. Si nu numai copiii, ci si adolescentii sau tinerii iesiti din adolescenta. Mai toti isi toaca parintii la cap cu pretentiile lor si nu inceteaza nici macar atunci cand primesc un raspuns afirmativ, pisalogeala continuand cu intrebarea: "Dar promiti?". Oare ce se intampla cu copiii nostri de se poarta ca niste ciocanitori?

Insistenta zilnica a copilului este un semnal de alarma.

Opinia specialistului
Psiholog Carmen Demi: Daca observam la copilul nostru tendinta de a deveni prea insistent, indiferent de obiectul dorintelor lui, trebuie sa intelegem ca incearca sa obtina in acest fel nu obiectul solicitat, ci, mai ales, atentia noastra fata de persoana lui. Ar mai fi nevoie sa intelegem ca astfel el cere imperios sa i se arate care sunt limitele intre care poate "evolua".

Totodata, trebuie invatat ca exista si NU SE POATE ACUM si sa i se explice de ce. Foarte important este ca, o data adoptata aceasta atitudine, sa fie mentinuta cu fermitate. Gresesti daca vei incepe prin a-i refuza copilului ceea ce vrea, iar ulterior, din oboseala, indiferenta sau pasivitate, ajungi sa cedezi, oferindu-i ceea ce tocmai i-ai refuzat mai devreme. Procedand astfel, creezi un precedent pe care copilul il va specula cu prima ocazie si iti fragilizezi copilul, lipsindu-l de un model de fermitate si stabilitate de care are nevoie, ca sa se structureze.

Copilul trebuie sa invete ca, atunci cand parintele a raspuns cu DA uneia dintre cerintele lui, se va astepta la rezultatul dorit, iar cand i s-a raspuns NU, explicandu-i-se de ce, rezultatul este ca nu va obtine ceea ce cere. Asa va capata incredere in relatia cu parintele sau, va sti ca are un sprijin si un reper solide.

De Irina Dimiu

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Copii