Peter O’Toole – Viata la maximum

"Rolurile bune scot la iveala actorii buni, iar daca respectivul rol face parte si dintr-un scenariu care merita toata atentia, atunci tu, ca actor, ai sanse…"

Si el a avut! De altfel, doar numarul nominalizarilor la Oscar spune multe: sapte! Sa nu ne intelegem gresit: sapte doar pana anul acesta! Pentru ca, in 2007, Venus l-a readus pe Peter O’Toole pe tabela de marcaj de la Hollywood…

E putin socant sa-l vezi pe Peter O’Toole astazi. Pare nesigur pe picioare (in definitiv, actorul are 74 de ani), iar ochii sai de alta data, de un albastru sfredelitor, s-au decolorat cu timpul, pana la nuanta incerta si stearsa de acum.

Te uiti atent si ai senzatia ca un vant mai puternic ar putea chiar sa darame acest munte de om, candva atat de impunator prin simpla prezenta fizica.

Si apoi rosteste ceva. Orice. Aproape ca nici nu mai conteaza ce. Pentru ca atunci cand cuvintele lui umplu spatiul din jur, pur si simplu il recunosti. Vocea ii este si acum puternica si sonora.

Clara si expresiva. Si desi "edificiul" pare ca sta sa se prabuseasca, el este inca in putere si e acolo unde a fost aproape mereu: in pielea unui personaj, in fata publicului. Pentru ca, da, Peter O’Toole s-a intors!

Inapoi in timp
Si nu a revenit oricum, ci intr-un rol de zile mari, un rol care, potrivit criticilor de film, este apogeul carierei sale. Un rol care, ironic sau nu, are si ceva din savoarea propriei vieti. Si mai mult decat atat, un rol mult prea familiar pentru Peter O’Toole: cel de nominalizat (in decurs de peste 40 ani, el este deja la cea de-a opta) la categoria Cel mai bun actor intr-un rol principal.

Nascut pe 2 august 1932 in Irlanda, Peter Seamus O’Toole nu a trait acolo decat un an, pentru ca familia lui s-a mutat intr-o casa micuta, cu doua dormitoare si terasa, din Leeds, Anglia. Inca de la o varsta frageda, a fost un obisnuit al puburilor in care mergea cu tatal sau, Patrick, un irlandez mandru de originea familiei sale. De la el a invatat Peter importanta impresiei pe care o lasi oamenilor si modul in care acestia isi amintesc de tine, in functie de faptele tale.

Poate de aceea, atunci cand a fost recompensat cu un Oscar pentru intreaga sa cariera, initial, O’Toole a intentionat sa-l refuze. De fapt, a si scris Academiei la vremea respectiva, argumentandu-si decizia simplu: I still am in the bloody game ("Inca sunt apt sa joc si sa merit statueta").

Cand insa cei de la Academie i-au raspuns ca, indiferent daca isi ridica sau nu premiul, acesta tot ii e atribuit onorific, marele actor s-a imbunat si s-a prezentat la eveniment insotit de doi dintre copiii sai.

Intre decadere si extaz
Ultimul dintr-o generatie de actori legendari, personalitati complexe ale cinematografiei internationale, cum au fost Richard Burton si Richard Harris, O’Toole a avut atat de multe reveniri in forta de-a lungul carierei sale, incat a intrecut in spectaculozitate orice asemanare cu o pasare phoenix, renascuta din propria-i cenusa.

Cu peste 30 ani in urma, nu doar cariera, ci si viata marelui actor a fost pe punctul de a se incheia tragic. Motivul? Problemele de o viata cu alcoolul, ingerat in cantitati industriale (presarate cu perioade lungi – carora actorul le pierdea socoteala – petrecute in betii interminabile cu prietenii si colegii de breasla sau in intreceri – de o mandrie dubioasa – cu cine pe cine baga sub masa si dupa cate pahare).

Dupa cum spuneam, dependenta de pahar i-a adus lui O’Toole grave probleme de sanatate la sfarsitul anilor ’70, care au culminat cu operatia prin care o parte din pancreas si o bucata din stomac i-au fost extirpate, fapt in urma caruia a devenit diabetic.

Desi evenimentul avea sa-l marcheze pe viata si, conform spuselor lui, sa-l schimbe radical, in cele din urma O’Toole s-a refacut incredibil si si-a reluat activitatea pe platourile de filmare.

Si cum nu doar viciile, ci si batranetea isi ia partea, fara drept de apel, odata cu trecerea anilor, O’Toole a trebuit sa renunte si la o alta o mare pasiune a vietii lui: crichetul (pe care l-a si predat o buna perioada).

To be continued…
Imediat ce ecranul cinematografului anunta clasic sfarsitul filmului, sentimentul ca Venus se vrea a fi, macar in parte, un omagiu adus marelui actor, nu iti mai da pace.

Este ca si cum ceva din fiecare rol celebru pe care l-a jucat se regaseste intr-una din reactiile batranului Maurice, interpretat magistral de O’Toole in aceasta productie din 2006 a regizorului Roger Mitchell.

Intr-un interviu recent, O’Toole spunea cu tristete in glas: "Singurul efort fizic pe care l-am facut in viata asta a fost acela de a merge in urma sicrielor prietenilor mei care au facut toata viata lor sport de intretinere… " "In rest" – aici, ceva in el se schimba si pentru o clipa intrevezi iar sclipirea acelor ochi albastri de demult – "nu regret nimic. Absolut nimic."

A saptea arta
Un actor de exceptie, un burlac prin definitie (dupa cum s-a autodeclarat, in ciuda celor 20 de ani de casnicie cu o femeie care i-a daruit doi dintre cei trei copii pe care-i are) si ultimul reprezentant al unei generatii de nume mari ale cinematografiei mondiale, Peter O’Toole nu s-a limitat niciodata la scenarii care-i ofereau personaje principale si roluri complexe – desi a avut parte din plin de acestea.

Pentru el, fiecare rol in parte a insemnat sansa de a-si face meseria, de a dovedi ce poate, de a se autodepasi si de a fi cunoscut, in definitiv, pentru ceea ce a iubit atat de mult: actoria.

Text: Delia Bratosin; Foto: www.broadwayworld.com

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati