Pe coame line, cu peripetii

Fara varfuri si creste semete, rosi de vanturi si ploi, Muntii Baiului degaja multa liniste in jur. De aceea, sunt o destinatie ideala pentru relaxare si drumetii, in orice anotimp.

Culmea Sorica, vedere spre Bucegi

Desi depaseste rareori 1.900 m altitudine, acest masiv exercita o atractie irezistibila asupra turistilor, mai ales iarna, cand multe dintre traseele in muntii din jur (Ciucas, Bucegi, Piatra Mare si Postavaru) trebuie evitate.

Situati in partea de vest a Carpatilor de Curbura si lipsiti de spectaculozitate, Muntii Baiului au caracteristici aparte.

Perspectiva larga ce se deschide de pe culmile lor si aspectul odihnitor al peisajului, cu versanti in trepte, acoperiti cu paduri de foioase si conifere, fac din Muntii Baiului un obiectiv turistic incitant.

Accesul spre creasta…
… Se poate face pe trei cai: Valea Doftanei, Valea Azuga, Valea Prahovei. Din Valea Doftanei ai acces la versantul estic, strabatand drumuri de 4-5 ore pana pe creasta.

Drumetiile in partea nordica a Muntilor Baiului le poti face mai ales pornind din Valea Azuga. Pe vaile ori culmile vestice si sudice, cu trasee ceva mai scurte (2-3 ore), ajungi din Valea Prahovei – respectiv, din orasele Sinaia si Comarnic.

Hotelul "Nu-ma- uita", Azuga La cantonul forestier din Valea lui Bogdan

Drumetii si sporturi de iarna
Muntii Baiului sunt alcatuiti din Baiul Mare, Culmea Petru-Orjogoaia si Muntii Neamtului, fiecare avand o culme principala, cu aspect de platou, si cateva varfuri piramidale, din care se desprind culmi (picioare) secundare, orientate aproape paralel spre vaile de acces.

Toate sunt brazdate de poteci (unele marcate), care permit desfasurarea excursiilor de o zi. Ca sa ajungi pe creasta, urcusul este ceva mai dificil la inceput (mai putin din Valea Doftanei), devenind ceva mai lejer dupa depasirea limitei padurilor, la aproximativ 1.400 m altitudine.

Muntii Baiului permit practicarea drumetiilor si pe timp de iarna, iar pantele inzapezite – in special cele cu expunere nordica si vestica -se folosesc din plin pentru schi alpin si schi fond sau pentru plimbari pe schiuri.

Spre Piscul Cainelui, din Varful Vornicu Padure de fag pe Zamora

Valea Cainelui, iarna
Am ales acest traseu intr-o zi geroasa, fiindca promitea multe surprize placute. Accesul pe vale se face usor din apropierea haltei Sinaia-Sud, in spatele Uzinei de Mecanica Fina. Dupa mai bine de o jumatate de ora de mers pe drumul larg (folosit in trecut pentru captarile izvoarelor de ape minerale), am intrat direct in albia raului, pentru a ne bucura mai mult de salbaticia locului.

Apa nu se arunca in cascade, peste blocuri uriase de stanci, si nici nu vuieste inspumata printre bolovanii adusi de furia ei. Aici are doar zburdalnicia izvorului iesit la lumina, serpuind vesel printre pietre, in albia care se ingusteaza mereu. De pe versantii abrupti, zeci de paraiase sporesc apele, atragandu-ne atentia prin minunatiile create de stropii inghetati.

Cursul zglobiu al Cainelui intra cand in zone bine luminate, cand in umbrele padurii, etaland frumuseti efemere, risipite cu generozitate de trecerea apei peste pietre, crengi si busteni, aduse toate de pe creasta muntelui. Miniaturi din gheata si zapada alcatuiesc o lume de basm, care farmeca privirea, coplesind sufletul de atata frumusete. Nu-i de mirare ca nici nu am stiut cand am ajuns pana aproape de izvoare.

Incepem sa simtim vantul golului de munte. Inaintam spre creasta pe petice de iarba inghetate, ocolind zapada care nu ne ofera un sprijin prea sigur. La doar cativa metri de culmea principala, nu mai putem ocoli portiunile alunecoase.

Zapada impietrita, de o ploaie rece cazuta in zilele din urma, permite cu greu schitarea unor urme cu tocul bocancului. Urcusul – desfasurat pana atunci fara probleme – devine dintr-o data greoi si primejdios. Ce parcurseseram inainte in doar cateva minute, acum nu este posibil decat cu pretul unei mari risipe de efort si timp.

Panta usoara, strabatuta pe curba de nivel, devine un fel de patinoar. Daca am fi alunecat pe zapada lucie, nu ne-am mai fi oprit decat la mare departare, in copacii de la marginea padurii din care iesiseram.

Atunci am inteles ca si Muntii Baiului au capriciile lor. Te amagesc si te atrag prin peisajul lor odihnitor, si apoi ridica obstacole nebanuite, greu de trecut, pentru care nu mai este suficient antrenamentul iesirilor frecvente in natura. Trebuie multa forta, cunostinte in ale muntelui si mai ales stapanire de sine.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vacanta