Pariul fertilizarii in vitro

Elena Miclea
Inceputul

In chiotele celor doi copii care se pregateau sa plece la bunici, Elena Miclea a inceput sa povesteasca cum au aparut cei doi pe lume:

„Ne doream foarte mult copii, astfel ca, dupa ce ne- am casatorit, in 2005, am tot incercat sa avem unul. Dupa o jumatate de an in care nu s-a intamplat nimic, am inceput sa ma ingrijorez si astfel am ajuns la Maternitatea Giulesti, unde am afla t ca nu vom avea copii pe cale naturala. Eram tineri, eu aveam 26 de ani, iar sotul meu 29, si nici nu aveam o viata dezordonata.

Dupa cateva tratamente fara efect, am hotarat sa apelam la fertilizarea in vitro, insa prima incercare a esuat.”

A fost o problema a noastra, a cuplului

„Din ce-am observat eu, exista doua variante in lupta cu infertilitatea: ori te uneste, ori te desparte. Sunt foarte multe cupluri care din pacate au ajuns sa divorteze. Noi n-am considerat ca e vina cuiva, pur si simplu asta a fost: o boala care ne-a lovit, sa caut vinovati nu m-ar fi ajutat cu nimic, am preferat mai degraba sa cautam solutii, pentru ca vinovatii nu exista. A fost o problema a noastra, a cuplului, asa am privit-o, asa am gandit-o si astfel am rezistat."

Procedura e traumatizanta

Sunt mai multe tipuri de protocoale, dar, in cel mai frecvent, in cea de-a 21-a zi de la prima zi de menstruatie se incepe inhibarea, adica se fac injectii, in abdomen de obicei. Am facut acele injectii pana la urmatoarea menstruatie, cand incepea stimularea ovariana, care dureaza cam timp de zece zile.

Ulterior, am avut punctia foliculara. Aceasta se face cu anestezie, dar sunt cazuri in care nu e nevoie de anestezie. Apoi, urmeaza 10-14 zile ingrozitoare pentru ca astepti sa vezi daca ai ramas sau nu insarcinata. In aceste 14 zile cauti simptome, treci de la agonie la extaz si retur, iar cand vine si rezultatul si e zero, pica cerul pe tine. Iti pui sperante si, desi sansele sunt 30% sa reusesti, refuzi sa iei in calcul cele 70% de nereusita. Intotdeauna vei porni cu ideea ca trebuie sa reusesti.

 Inca o inima care bate

In noiembrie 2008 am facut cea de-a doua fertilizare in vitro, la Viena, care a reusit, iar acum suntem parintii gemenilor Ana-Maria si Matei Stefan, care au 2 ani si 10 luni. Mi-am dorit foarte mult sa am gemeni. Tin minte ca pe drumul de intoarcere de la Viena ne tot faceam planuri si-i spuneam sotului ca as vrea ca fetita sa semene cu el. La prima ecografie nu s-a vazut ca erau gemeni si am fost putini dezamagiti, dar oricum, nu conta, aveam un copil.

Am avut apoi o hemoragie, ne-am dus la doctor speriati si timorati, dar ne-am mai linistit cand am auzit cum bate o inima. Apoi, medicul ne-a zis: «Vedeti ce vad si eu?». Sotul meu era in spatele doctorului, foarte speriat, vroia sa vada ce se-ntampla. Ne-a aratat prima inimioara si-apoi a zis: «Uite, unu-doi».

La prima ecografie nu se vazusera pentru ca erau asezati unul in spatele celuilalt. Si al doilea bebelus avea activitate cardiaca. Pe cat de fericiti eram noi pentru ca aveam gemeni, pe atat de ingrozit era doctorul, ca aveam si hemoragie, si gemeni. Noi radeam, el se tinea cu mainile de cap! A fost un doctor minunat, am avut un mare sprijin din partea doctorului Octavian Rotaru, de la Spitalul Elias.

Am stat mai mult la pat pe perioada sarcinii, am iesit foarte putin. Am prietene care au facut fertilizare in vitro si care au fost active, insa eu am avut niste hemoragii la inceput. Sarcinile obtinute prin fertilizare in vitro se dezvolta la fel ca cele obtinute pe cale naturala. Poate paranoia femeii este mai mare, asta da! Pentru ca stii ca ti-ai jucat toate cartile.

 Ana cu mama  Matei cu tata
 Ana si Matei sunt copiile la indigo ale parintilor (jos, copiii; sus, parintii).


Gemenii Ana si Matei

Sunt sensul vietii noastre, sunt doua minuni care ne fac zilele fericite si care fac si multa galagie… dar inainte era prea multa liniste, mult prea multa liniste. Ana este copia mea la indigo. Este foarte nastrusnica, zapacita. Matei este ca sotul meu, mai linistit. El trebuie sa stea putin, sa studieze si apoi intra in vorba. Ana sare pe tine imediat. Ana este foarte protectoare cu fratiorul ei, sunt de fapt amandoi sunt protectori, se iubesc foarte mult, nu pleaca nicaieri unul fara celalalt, se mai si cearta. Sunt doi copii veseli, activi, dragalasi.

Solidaritate cu alte cupluri

Dupa prima fertilizare nereusita, am cunoscut-o virtual pe Nicoleta, care facea si ea fertilizare in vitro, insa in strainatate, deci in cu totul si cu totul alte conditii, totul fiind decontat de stat. La noi, marea majoritate a celor care apelau la aceasta solutie facea credite la banci, se imprumuta, isi vindea masinile…

Atunci, in martie 2008, Nicoleta a venit cu ideea de a face o asociatie care sa militeze pentru drepturile cuplurilor infertile. Asa ca ne-am apucat de treaba, am formulat petitii la Ministerul Sanatatii, iar raspunsul a fost ca infertilitatea nu este o problema in Romania si ca atare ei nu pot face nimic in aceasta privinta. In acel moment, am hotarat sa facem o petitie online.

In urma demersului nostru, s-au strans peste 5000 de semnaturi, pe care le-am printat, le-am facut pachet si le-am trimis la Presedintie, la Ministerul Sanatatii, Senat, Camera Deputatilor si Parlamentul European.

Cu pasi mici, dar importanti, campania noastra a inceput sa dea roade, in sensul ca aveam cat mai multe intalniri, si la Ministerul Sanatatii, si cu parlamentari, astfel ca, daca in 2008 infertilitatea nu reprezenta o problema, in 2011 a inceput programul de fertilizare in vitro si embriotransfer finantat partial de la bugetul de stat. Ne-am dori ca persoanele hipofertile sa aiba mai mult sprijin in lupta lor pentru conceperea unui copil, sa fie decontate macar partial si medicamentele, care sunt foarte scumpe, si analizele, in conditiile in care acum se acopera doar procedura in sine.

Iar cand spunem acest lucru, nu ne raportam la Occident, ci chiar la vecinii nostri, care si ei sunt in criza: statul sustine integral trei tentative de fertilizare in vitro la bulgari si cinci tentative in cazul Ungariei. Asta e normalitatea!“

Fertilizare in vitro
Asociatia SOS Infertilitatea

Din 2008, Asociatia SOS Infertilitatea desfasoara o campanie de advocacy pentru drepturile persoanelor afectate de infertilitate, in domeniul reproducerii umane asistate medical si in cel al adoptiei, cu rezultate si proiecte concrete:

subprogramul pentru Fertilizare in Vitro si Embriotransfer, creat de Ministerul Sanatatii, realizat la initiativa si cu participarea Asociatiei;

campania Familiile Sperantei / Special Families Campaign – proiect paneuropean in cadrul Fertility Europe;

campania «Vrem sa putem adopta copii!», o campanie de advocacy in domeniul adoptiei;

biblioteca SOS Infertilitatea – persoanele interesate pot avea acces la un fond de carte despre infertilitate, reproducere asistata si adoptie, existand posibilitatea ca respectivele carti sa poata fi imprumutate.“

Una dintre solutiile salvatoare poate fi adoptia

Nicoleta Cristea-Brunel, initiatoarea si coordonatoarea Asociatiei SOS Infertilitatea, avea mai putin de 30 de ani cand a aflat ca nu poate avea copii pe cale naturala.

„Eram pe atunci in Elvetia si in Franta, la studii. In 2008 faceam prima fertilizare in vitro, care a reusit. Urma sa avem gemene, eu si sotul meu eram in al noualea cer. In aceeasi perioada, cea a inceputului sarcinii, am initiat, de la distanta, actiunile Asociatiei SOS Infertilitatea, din solidaritate cu familiile din Romania care treceau prin experient hipofertilitatii, in conditi mult mai dificile insa“.

Daca in Franta costurile procedurilor de reproducere umana asistata sunt suportate in totalitate de asigurarile de sanatate, in Romania acelor ani problema infertilitati nu exista nicicum pentru societate s pentru autoritat. „Nu siam insa ce avea sa urmeze in cazul meu. Sarcina s-a terminat tragic, printr-o nasere prematura soldata cu pierderea fetitlor“, povestese Nicoleta.

„A urmat o perioada traumatica, insa, cu ajutorul sotlui s al familiei, m-am adunat de pe jos, m-am reconstruit ciob cu ciob s, des durerea pierderii o voi purta in mine pana la mormant, am continuat sa traiesc. Am coordonat in continuare, cu din ce in ce mai multe reuste ale asociatei, actunile campaniei in domeniul reproducerii umane s in cel al adoptei s, totodata, am continuat sa fac tot ceea ce era omenese s medical posibil pentru a avea un copil. Insa, des snsele mele medicale erau teoretic mari, nu am mai reust sa obtn o sarcina evolutiva. Dupa a cincea tentativa de fertilizare in vitro, am luat decizia de a ies din acest cerc vicios s de a ma indrepta spre adopte.“

In cazul Nicoletei, adopta a presupus „ruperea“ de tot ceea ce insemna viat ei in Frant (parcurs academic si profesional, casa, familie largita, prieteni – iar sotl face in prezent naveta internatonala).

„M-am intors in Romania si am inceput demersurile, sunt pe cale de a depune actele pentru a deveni parinte adoptator. Insa drumul de la atestat pana la a adoptie e nepermis de lung. Asociatia s-a implicat si pe planul necesitatii de a schimba legea adoptiilor, intrucat situatia in domeniu e dramatica si frustranta: multi copii abandona si, extrem de putini adoptabili. Ramanem insa optimisti si nu avem nici o indoiala ca vom fi parinti.“

Modificari de legislatie care te ajuta sa devii mama mai repede

PROGRAM NATIONAL DE FERTILIZARE IN VITRO

De la 1 iunie, anul trecut, Ministerul Sanatatii a demarat Programul de fertilizare in vitro si embriotransfer, prin care un numar limitat de cupluri infertile pot beneficia de o parte din fondurile necesare pentru procedura.

PE SITE-UL ASOCIATIEI SOS

Infertilitatea, www.vremcopii.ro, gasesti toate informatiile de care ai nevoie daca vrei sa incepi demersurile pentru fertilizarea in vitro – spitale unde se poate realiza procedura, conditiile pe care trebuie sa le indeplinesti – si tot aici vei gasi sustinerea si incurajarile persoanelor care au trecut sau trec prin aceeasi situatie.

O NOUA LEGE A ADOPTIILOR

Prin noua lege a adoptiilor, intrata in vigoare de la data de 7 aprilie, procedurile de adoptie au fost regandite, astfel incat copiii sa fie integrati repede intr-un mediu familial. Daca pana acum toate rudele copiilor (pana la gradul IV) trebuia sa-si dea acceptul ca ei sa poata fi adoptati, acum acestia vor fi doar informati.

De asemenea, copiii aflati in sistemul de protectie sociala – iar parintii lor nu se intereseaza de ei pe perioada unui an – pot fi declarati adoptabili daca directia generala de asistenta sociala constata ca nu a existat nici o legatura intre copil si familia biologica si nu exista posibilitatea reintegrarii in familie.

Mituri si realitati

Infertilitatea este o afectiune intalnita, in majoritatea cazurilor, la femei. Studiile arata ca in pana la 50% dintre cazuri, infertilitatea il afecteaza si pe ba rbat. A sadar, in momentul in care se fac primele analize medicale, este important ca ambii par teneri sa participe, pentru a se afla exact spre ce directie sa se oriente ze tratamentul.

In cazul in care cuplul este diagnosticat ca infertil, nu veti putea avea niciodata copii. Aceasta nu este o regula general valabila: exista mai multe metode care pot contribui la tratarea infertilitatii, depinde de cauzele si de forma acesteia. Exista tratamente cu pastile, tratamente injectabile, precum si fertilizarea in vitro. Nici una nu iti garanteaza insa vindecarea.

Infertilitatea nu e o boala. De oarece un cuplu din sase se confrunta cu probleme de infertilitate, OMS a st abilit ca infer tilitatea e o boala si a invitat statele sa garanteze cuplurilor dreptul de acces universal la tratament.

Catalina Ioancea; foto: Daniel Chiriches, ©shutterstock

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Mama si copilul