(P) Cine stie cate traume n-am provocat

Am citit la Simona Tache o pledoarie draguta pentru multumit. Si cat de important e sa rostesti cuvantul asta, chiar daca pari fraier sau daca ceilalti nu iti multumesc la randul lor cand faci un gest frumos pentru ei.

Eu sunt un om cinic de felul lui. Si cam egoist. Mi se pare ca gesturile frumoase, facute fara ca autorul lor sa astepte vreun beneficiu, sunt al naibii de rare- si pana la urma, destul de greu de explicat. Nici eu nu debordez de generozitate. Dar asta m-a facut sa-mi amintesc de variile ocazii cand n-am rasplatit cum se cuvine pe cele gesturi frumoase rare cu care m-am intalnit.

De exemplu, asteptam, ca tot omul care n-a fost in stare sa-si ia carnetul de conducere, un tramvai in statie. In timp ce urcam, cineva care cobora mi-a intins un bilet virgin. “Ha?” a zis mintea mea in gandul ei si-am facut ochii mari. “Ia-l tu, mie nu-mi trebuie”, mi-a zis omul, zambitor. Si eu l-am luat. Dar n-am apucat sa zic nimic, asa eram de mirata.

Cu alta ocazie, plimbandu-ma pe patinoarul in care se transforma strazile din Bucuresti cand da poleiul, am fost cat pe-aci sa trag o cazatura zdravana. Noroc ca un baiat de la salubrizare (imbracat in portocaliul caracteristic) care se nimerise prin zona a fost rapid in reactii si m-a prins. Apoi m-a trecut, tinandu-ma de mana, peste portiunea periculoasa.

Iar eu, din nou, am fost prea zapacita de cat de neasteptat era gestul ca sa pot rosti “multumesc” frumos si cu dictia potrivita. Ce-i drept, de data asta am ingaimat acolo ceva, dar nu sunt convinsa ca a ajuns la destinatie in mod satisfacator.

Cu toata indiferenta mea obisnuita, intamplarile astea au reusit sa ma obsedeze, dupa aceea, cate-o zi intreaga. Daca incompetenta mea in a multumi i-a descurajat pe bietii oameni cumsecade sa mai ajute pe cineva prea curand, sau vreodata? Ce neajunsuri am provocat urmatorilor oameni care ar fi cazut pe gheata sau aveau nevoie de-un bilet de tramvai?

Mai rau, daca as fi fost eu urmatorul om, iar cel de dinaintea mea era insensibilul care nu a multumit? Poate ca mi-as fi rupt un picior. De-asta e important sa multumesti, zic. Chiar si in cazul in care nu tii mortis sa fii binevoitor cu ceilalti, macar iubirea de sine ar trebui sa te motiveze.

Multumirile incurajeaza ca lucrurile bune sa vina si spre noi, egoistii, care altminteri ne-am vedea de egocentrismul nostru singurei intr-un colt. Asa ca nu ne doare gura sa spunem vorba asta cat de des e nevoie. Si sa zambim.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii