O romanca sfideaza pericolele din Irak pentru o viata mai buna in tara sa

Fără categorie

Este povestea unei mame care, fortata de nivelul scazut de trai din Romania, si-a lasat, timp de sase luni, copiii in tara si a plecat tocmai in tinutul lui Saddam, ca sa poata obtine banii pentru cumpararea unei locuinte pentru familia ei.

Singura femeie-militar din unitatea de la Someseni

Floare Stan (44 de ani) a ales sa plece in misiune in Irak, ca sa castige banii pentru un apartament cu doua camere in Cluj-Napoca. Din salariul de maistru-militar, obtinut in tara, ar fi iesit la pensie, dar nu si-ar fi putut implini visul de a avea o casa decenta pentru ea si baietii ei.

Pe Floare Stan, maistru-militar-bucatar clasa I, am intalnit-o in tabara romanilor de la Nassirya, o localitate aflata in sudul Irakului. Imbracata de campanie, se distingea cu greu dintre sutele de uniforme identice. Si chiar daca muncea intr-o tabara militara amenajata in plin desert, purtand haine soldatesti si bocanci, Floare nu uitase sa fie femeie: isi aranjase cu atentie parul si se machiase discret. Cand am vorbit cu ea, de-abia mai statea in picioare de oboseala. Muncise toata noaptea, cot la cot cu subordonatii, pentru a pregati bucate romanesti oaspetilor de seama de la Bucuresti: ofiteri si ziaristii care-i insoteau in vizita la contingentele romanesti din Irak si Afganistan.

Are 20 de ani batuti pe muchie de cand a intrat in armata. S-a nascut la Marisel, o comuna din Muntii Apuseni, judetul Cluj. A terminat scoala generala in sat si la 15 ani a plecat la oras, la Cluj-Napoca. S-a angajat la Fabrica de incaltaminte Clujeana si, in paralel, la seral, a terminat un liceu de industrie alimentara. Ulterior, a lucrat ceva timp in comert, dupa care s-a gandit sa intre intr-o structura militara. Desi nimeni din familie nu mai fusese militar, ii placea uniforma si ideea de ordine si disciplina. Ar fi vrut sa lucreze la Ministerul de Interne, dar, cum nu era membra de partid, a optat pentru armata in cele din urma.

In 1983 a fost admisa la Scoala de Maistri si Subofiteri din Sibiu. "Aflasem ca in armata e nevoie de oameni pentru functia de maistru-militar-bucatar si mi s-a parut o meserie mai usoara, mai apropiata de ceea ce facem noi, femeile", spune Floare. A absolvit scoala in 1985 si a fost repartizata la Someseni, o unitate de langa Cluj-Napoca. "Eram singura femeie-militar din toata unitatea. Colegii mei din blocul militar erau de-o varsta cu mine si nu stiam cum sa ma port cu ei, ca sa nu-i supar. La inceput am fost un pic intimidata. Iar apoi a fost foarte greu, pentru ca era mult de munca."
De multe ori, o prindea intunericul la unitate si era nevoita sa mearga pe jos cativa kilometri pana la Cluj, unde avea casa. Gatea, ajutata fiind de grupa de serviciu (zece militari in termen, care curatau in special cartofi), pentru 1.600 de soldati. Cum inainte de ’89 carnea lipsea din meniul romanilor, si in unitatile militare se manca mai prost. "Pe-atunci gateam dupa norme si nu aveam voie sa facem inovatii", isi aminteste Floare. Dupa aceea insa, "ni s-au dat mai multe alimente si am putut pregati mancare mai buna si mai diversificata." I-a placut sa lucreze la Someseni si nici nu a stiut cand au trecut 17 ani.

In acest timp, Floare s-a casatorit si a nascut doi baieti; cel mare a implinit 13 ani, iar cel mic – noua. Cu patru ani in urma, sotul a plecat de acasa. Timp de doi ani, i-a dat o sansa si a asteptat sa revina pe calea cea buna. Vazand ca nu-i chip, a divortat. Locuieste cu baietii intr-o garsoniera. S-a tot gandit ce sa faca pentru a cumpara o locuinta mai mare. Baietii vor deveni adolescenti si va fi imposibil sa stea cu totii intr-o singura camera.
Si cum in ultima vreme militarii romani au inceput sa participe cu sutele la misiuni in strainatate, a strafulgerat-o ideea plecarii intr-o astfel de misiune. Fiind nascuta in zodia Balantei, a stat mult in cumpana pana sa se decida: "N-avea cine sa ma ajute, tata a murit, mama are 75 de ani, nu aveam alta solutie. As fi vrut sa merg in Bosnia, unde este mai liniste, dar nu am gasit post disponibil. Am aflat ca la Batalionul 811 din Dej, care se pregatea sa plece in Irak, era nevoie de maistru-militar-bucatar. Am concurat cu un baiat de la Bistrita si am castigat eu. Sigur, am avut emotii inainte sa vin aici. Cand vedeam la televizor imagini cu razboiul din Irak, nu m-am gandit nici o clipa ca o sa ajung aici peste cateva luni. Chiar mi-am zis ca ma duc oriunde, numai in aceasta tara, nu. Pana la urma, m-am impacat cu ideea ca n-am ce sa fac. Stiti dumneavoastra cum ii cand n-ai cale de iesire…".

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din