O pasiune inaltatoare

Fără categorie

In timp ce majoritatea oamenilor prefera odihna in timpul liber, altii aleg sa-si reimprospateze fortele… consumandu-si-le. Acestia sunt impatimitii drumetiilor pe munte.

Sa iubesti muntele… Ce banalitate, iti spui. Cine nu iubeste muntele? Doar oricine se uita pe geam cand trece cu trenul printre munti, nu?! Insa a iubi cu adevarat muntele inseamna sa te scoli din miezul noptii, ca sa incepi ascensiunea pe la 8-9 dimineata, sa umbli cu bocanci in picioare in toiul verii, sa porti in spinare rucsacul cu provizii si haine de schimb, sa urci si sa cobori ore in sir. Nebunie curata, crezi tu.

Nu e deloc asa.
De regula, montaniarzii bucuresteni prefera sa mearga cu trenul la munte. Costa mai putin si, in plus, nu te leaga de locul unde ai parcat masina: poti sa urci muntele pornind din Busteni si sa cobori pe versantul celalalt, in Predeal, si sa iei trenul de acolo. De aceea, montaniarzii isi fac abonament VSD si se urca sambata dimineata in personalul de la ora 6,30.
Se aduna in doua vagoane ale trenului si se sa-luta – de ani de zile de cand bat muntii, au ajuns sa se cunoasca. "Unde vreti sa mergeti?", se intreaba unii pe altii. Fiecare isi spune preferinta si asa se constituie grupurile. Se aduna in functie de cheful si de starea fizica a fiecaruia din ziua respectiva.

De obicei insa, nu lasa sa treaca sezonul cald fara a se abate o data prin Poiana Narciselor, pe Muntele Vanturis, la rododendroni, in Poiana Stanii la branduse si ghiocei…

Grupul montaniarzilor este foarte eterogen, de la copii de trei-patru ani, pana la oameni trecuti bine de prima tinerete, dar care continua sa duca o viata activa. Desi cei mai multi dintre colegii lor de generatie duc o existenta limitata, ei continua sa lucreze, sa faca sport (gimnastica, mers cu bicicleta, inot sau schi).
Indiferent de profesie si de varsta, acesti oameni ai muntelui au cateva trasaturi comune: nu beau, nu fumeaza, duc o viata sanatoasa, multi cunosc – si culeg – plante medicinale si fructe de padure.

Si ei se deosebesc intre ei

Pentru noi, "outsiderii", cei care urca pe munte urca pe munte si gata! Ei insa se diferentiaza; unii fac alpinism, catarandu-se pe stanci cu piolet, coarda, carabiniere etc., altii fac "tracking" (urcusuri pieptise, dar fara piolet etc.), iar altii merg pe poteci de munte. Pleaca in expeditii de 7-14 zile, cu tabara de corturi intr-unul din masivii mari, dar si in trasee de o zi. Cu totii sunt bine echipati (fara "fite" si echipament ostentativ, de firma), pentru ca stiu ca integritatea lor fizica depinde de asta.

Fara sa care nimic inutil, toti au bocanci cu talpa puternic profilata, pelerine de ploaie, pulover chiar in miezul verii (fiindca vremea la munte se poate schimba brusc), rucsacuri de ultimul tip, cu bretele captusite cu neopren, ca sa nu bata umarul.

Cat priveste traseele, aici iar exista deosebiri. Unii nu merg decat pe trasee marcate, in timp ce altii, cu fire de explorator, prefera traseele nemarcate, bazandu-se pe experienta si flerul lor. Nici unii, nici altii nu se hazardeaza sa plece pe vreme potrivnica sau daca simt ca traseul le depaseste fortele.

 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din