O mana de fier intr-o manusa de catifea

In tine se ascunde o persoana autoritara? Te simti, uneori, in sinea ta, un mic tiran? Esti capabila sa-i intimidezi si sa-i manipulezi pe cei din jur?
Inainte de a respinge ideea din start, gandeste-te daca:

  • Ai evitat vreodata o situatie care nu-ti convenea, afisand o atitudine negativa? De exemplu: "Oricum nu voiam sa vad filmul asta, am auzit ca e o aiureala".
  • Ai pus capat avansurilor unui coleg de serviciu amenintandu-l ca il vei spune sotului/partenerului tau?
  • Ai convins pe altcineva sa faca o treaba foarte neplacuta (care, de altfel, era responsabilitatea ta), pretinzand ca tocmai ai avut un mic accident?
  • Ei bine, daca da, te poti considera o "supravietuitoare"; mai exact, reusesti sa eviti situatiile neplacute sau neconvenabile prin gesturi si atitudini ce par spontane celorlalti.

Agresivitate mascata

Fiecare dispune de o anume doza de agresivitate, datorita careia putem face fata si putem raspunde provocarilor celor din jur. Asta nu inseamna "pumni si palme" la tot pasul, ci o agresivitate latenta, manifestata prin dorinta de putere asupra celorlalti si de afirmare de sine. De exemplu, se poate pune semnul egal intre o doza oarecare de agresivitate si spiritul de competitie sau intre agresivitate si puterea de a le impune celorlalti dorintele tale, intr-un mod mai mult sau mai putin subtil.

Desi multe persoane par tolerante si binevoitoare in orice situatie, este posibil ca ele sa ascunda o autoritate subtila, dar puternica, de care se pot folosi fara ca ceilalti sa-si dea seama. La o privire mai atenta, vom descoperi insa si alte fatete ale acestei "arte de a supravietui", care functioneaza pe baza unui simt propriu. Esti capabila nu numai sa simti pericolul in relatiile cu ceilalti, dar si sa-i faci fata sau sa-l ocolesti. Poti sa-ti exerciti autoritatea in secret, punand in functiune o serie de "mecanisme" cu care ii manipulezi pe cei din jur, astfel incat lucrurile sa evolueze in favoarea ta.

Manipulare pozitiva sau negativa?

Este imposibil sa accepti tot ceea ce ti se impune in viata de zi cu zi. Unele persoane spun raspicat "nu". Altele, insa, nu vor sau nu pot sa refuze direct o situatie neplacuta si atunci recurg la subterfugi: "Imi pare rau, sunt teribil de ocupata", "Nu ma prea pricep sa fac asta". Ele tin foarte mult la impresia pe care o fac si, de aceea, se feresc sa afiseze o atitudine transanta de refuz. Prefera sa rezolve lucrurile in maniera proprie, rezultatul fiind ca reusesc sa-i manipuleze atat de subtil pe cei din jur, incat nimeni nu banuieste, sub zambetul lor, un "dictator" deghizat.

I.G., 28 DE ANI:
"Prietena mea parea atat de neajutorata, incat am inceput s-o ajut tot mai mult si tot mai des. La un moment dat, nu mai aveam timp pentru treburile mele. Intr-o zi, insa, am inteles ca ii convine de minune aceasta stare de lucruri si profita din plin de bunavointa mea. Asa ca mi-am insusit armele ei si, pentru ca nu puteam s-o refuz, am inceput sa gasesc scuze tot mai plauzibile ca sa ma pot elibera de aceasta dominare."

Nefiind vorba de o manipulare in sens negativ, ci doar de mecanisme de supravietuire sociala, asa cum o intelege fiecare (la urma urmei, oricine poate trece cateodata prin asemenea situatii), astfel de strategii nu trebuie puse neaparat "la zid".
Exista insa si riscuri. Daca tu insati esti acel "tiran" secret, te vei obisnui cu manipularea celorlalti si chiar va incepe sa-ti placa autoritatea ta ascunsa si nebanuita de nimeni. Atentie, insa, caci vei fi tentata, din ce in ce mai mult, sa-ti afisezi macar partial superioritatea si puterea asupra celor din jur, ceea ce nu-ti va atrage prea multe simpatii.

Daca esti victima "dictatorului", probabil ca nici nu-ti dai seama ca esti manipulata. Ai impresia ca tot ceea ce faci este din proprie initiativa – aceasta fiind marea arta a autoritatii mascate. Ai grija, insa – vei deveni sclava perfecta si iti vei pierde respectul pentru propria-ti persoana.

F.M., 32 DE ANI:
"Inca de la inceputul relatiei noastre, el obisnuia sa-mi gateasca. Imi placea foarte mult acest lucru si mi se parea ca are un mod adorabil de a-mi arata ca ma iubeste. Dar cand ne-am mutat impreuna si am vazut cata dezordine face in bucatarie pentru un singur fel de mancare, m-am ingrozit. Mai ales ca nu se grabea sa faca ordine. N-am putut sa-i spun direct ce ma nemultumeste, asa ca am inceput sa evit situatiile cand el voia sa faca de mancare. Ma gandeam dinainte cum sa-l conving sa mancam in oras sau cum sa-l fac sa ma lase pe mine in bucatarie. De cele mai multe ori am reusit, iar el nici acum nu banuieste nimic."

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie