Nuditatea în prezența copilului, între mit și realitate

Când anume ar fi cazul să ascunzi „nuditatea” sub perdea și la ce vârstă este sănătos ca cel mic să te vadă dezbrăcată? Ai mai jos câteva repere pe care te invit să le accesezi, repere care te pot ajuta să dezbraci realitatea de unele mituri socio-culturale.

nuditate parinti

Mitul 1: Dacă mă vede așa, dezbrăcată, este rușinos

Probabil, dacă nu vorbești cu el despre asta, ar putea să simtă confuzie. De unde atâta mister și jenă cu corpul mamei sau al tatălui? Copilul va învăța din comportamentul tău despre rușinea cu privire la propriul corp, dar mai mult despre cum să nu își accepte propriul fizic sau să nu-l cunoască. Acest mit este destul de nociv și pecetea societății în care ne-am născut și a educației sexuale aproape inexistente în cultura noastră actuală. Haide să vedem, la ce îl ajută, de fapt, pe copilul tău faptul că te vede dezbrăcată? În perioada 2-4 ani se clădește identitatea sexuală a copilului tău și un dialog deschis pe această temă te asigur că nu îl va marca, atât timp cât cuvintele alese de tine sunt firești și deloc greoaie, dimpotrivă, va învăța confortul de a fi “în propria piele”.

Dacă ești mama unei fetițe, ai putea iniția cu ea dialoguri despre organele sexuale pe care îți sugerez să nu le personifici, ci să le găsești un apelativ cât mai apropiat realității. Discuția ca „între fete” și faptul că ii oferi acces la propria ta nuditate, arătându-i că anatomic sunteți croite asemănător, o va ajuta să se cunoască fizic, să ia contact cu propria corporalitate, să găsească o persoană cu care să se identifice, să învețe că nuditatea nu este ceva de domeniul ”shhh”-ului, ci mai degrabă un dar, de care învățăm să ne bucurăm în primul rând luând contact cu el.

Dacă vrei ca băiatul tău să capete un sens al normalității cu privire la propriul fizic, invită-ți soțul să creeze această relație de „bărbăție” cu propriul băiat și să devină camarazi pe drumul cunoașterii și acomodării cu un alt fel de a fi decât „mami”.

Mitul 2: Îl pot agresa și marca prin faptul că umblu așa prin casă

Oare? Îl poate agresa lipsa informației sau a unor informații pe care le află din mediu și pe care este posibil să nu le asimileze deoarece nu sunt pe înțelesul lui. La vârsta de 3-4 ani, copiii încep să diferențieze foarte clar între persoane, situații, între ceea ce este privat și public și crede-mă că o să îți ceară el puțină intimitate atunci când se simte “invadat” de privirile celor din jur. Unii copii, mai mari, pot deveni din ce în ce mai curioși, iar tu ca părinte este nevoie să fii disponibil pentru clarificări și lămuriri. Atât timp cât nu faci un tabu din asta, discuțiile cu privire la nuditate și sexualitate nu pot decât să-i ofere o perspectivă mai amplă asupra lumii în care va crește, a relațiilor sale.

Mitul 3: Dacă îi vorbesc despre asta, poate este prea mult pentru el

Prea mult în ce sens? Copilul tău, cu siguranță, este curios cu privire la orice, unele lucruri le poate verbaliza mai ușor deoarece este acomodat și prin imitație a învățat cum să o facă, dar același lucru este valabil și cu privire la nuditate, părțile corpului, apariția copiilor pe lume, sexualitate. Începând cu 3-4 ani, copiii adresează singuri aceste curiozități, mai ales că la vârsta de 3 ani sunt în perioada de “râs și arătat cu degetul” cam la orice. Ei îți arată cu degetul ce vor să știe și vor să fii acolo să le explici care-i treaba cu lucrurile private.

Întrebarea este cât de confortabil te simți tu să abordezi aceste teme. Nu-i așa că uneori ți se pare ție un subiect prea delicat pentru a fi discutat pur și simplu? Cât de mulțumită ești cu propriul fizic și ce anume ascunzi, evitând astfel de teme? Te invit să te observi, până la urmă tu vei ști cel mai bine cum să îl abordezi în funcție de cum te simți tu în raport cu propriul corp și cu propria imagine de sine.

 

Text: Cristina-Elena Dobrescu, psiholog clinician

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Mama si copilul