Nu vreau sa ma transform in mama!

O afirmatie radicala, care socheaza deseori. In spatele ei se ascund multe suferinte si frustrari. Din fericire, spun psihologii, relatia mama-fiica are sanse de reabilitare…

"Stiu ca ar trebui sa-i fiu recunoscatoare – si chiar ii sunt", adauga Diana grabita, de teama de a nu fi gresit inteleasa, "dar, din pricina ei si a felului in care si-a trait viata, numai gandul casatoriei a ajuns sa fie suficient ca sa mi se faca pielea de gaina. Nu cred ca am ajuns sa fiu o feminista inraita, insa auzul cuvantului
ma face sa ma crispez."

Oare din cauza experientei mamei sale si a felului in care a influentat-o aceasta experienta, Diana va rata experienta de mama si sotie? "Nu cred ca se va ajunge acolo, desi, recunosc, uneori ma tem ca voi amana la nesfarsit pasul asta. Alteori imi dau seama ca visez si eu, ca orice om, sa am un camin, sa am pe cineva care sa ma astepte acasa, care sa ma inteleaga, cu care sa impart totul."

De ce se teme Diana cel mai mult? "Ma tem ca, daca nu sunt atenta, m-as putea transforma in mama mea. Ma tem ca, odata ce m-as vedea , cu un sot iubitor si indatoritor, m-as resemna si eu si m-as transforma intr-o gospodina. Imaginea asta imi provoaca cosmaruri."

Dar oare ce se ascunde in spatele acestei spaime de a deveni o ‘familista’? Psihologul Catalina Cristescu crede ca, pe de o parte, Diana se simte coplesita de sentimentul datoriei fata de mama ei. "Atunci cand cineva iti ofera totul si nu-ti cere nimic, datoria pe care ti-o incumba este imensa. Chiar daca nu realizezi lucrul acesta, el te apasa si iti influenteaza deciziile de viata. Cu atat mai mult cu cat o percepi pe persoana respectiva ca pe o persoana sacrificata, care a renuntat la foarte multe lucruri, ba chiar la propria viata, pentru ca tu sa ti-o traiesti pe a ta.

Prin definitie, biologic vorbind, mama este o persoana care renunta, care daruieste: renunta la confortul egoist al unei existente fara griji, poate chiar la silueta ei, daruieste viata, daruieste hrana. Atunci cand concretul se impleteste cu biologicul, cand mama e o persoana de o generozitate pana la sacrificiu, situatia poate deveni, in unele cazuri, destul de greu de suportat."

Asa sa stea lucrurile in cazul Dianei? Ea nu neaga faptul ca mama ei i-a lasat mostenire o datorie imensa, dar indreapta discutia spre sechelele pe care le are acum, cauzate de modelul de familie pe care i l-a oferit mama sa. "Daca asta inseamna sa fii casatorit, sa ai o viata de familie, mai bine ma lipsesc. Nu vreau sa devin accesoriul unui barbat, accesoriul copiilor mei, oricat de mult i-as iubi…"

La originea acestor convingeri se afla insa, dupa cum sustine Catalina Cristescu, ideea eronata ca familia inseamna doar corvezi si rutina, sacrificii si renuntari, obligatii si constrangeri. "Deseori, pentru a amana intemeierea unei familii, femeile construiesc astfel de fictiuni care sa le justifice comportamentul si alegerile.

Ele stiu ca familia poate insemna si altceva – pentru ca, de ce sa nu o recunoastem, exista in prezent multe femei care impaca cu succes viata de familie cu profesia fara sa se priveze de nimic din ceea ce inseamna o existenta implinita. Da, sigur, fac sacrificii, fac compromisuri, dar sunt compromisuri acceptabile, care le permit sa functioneze in ambele universuri aparent disjuncte.

Aceasta este o iluzie: ca universurile acestea, familia si cariera ar fi incompatibile. Bineinteles, nimic pe lumea asta nu se poate face fara sacrificii, dar sacrificiul nu trebuie sa fie total, adica sa renunti la un lucru in favoarea altuia."

"Da, poate ca in cele din urma o sa imi fac si eu o familie a mea", conchide Diana, cumva mai concesiva. "Dar n-o sa ma port cum a facut mama, n-o sa devin o casnica disperata", glumeste ea. "Aceasta e o generozitate cu dus-intors. E un cadou care il obliga foarte mult pe celalalt, cu atat mai mult cu cat e foarte greu sa oferi la randu-ti ceva care sa aiba o greutate la fel de mare."

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie