Nu te muți în afara orașului dacă ai copii de școală

Acest articol se dorește a fi o recomandare înțeleaptă pentru cei care visează să se mute în cartiere rezidențiale în afara marilor orașe, dar au copii aflați încă pe băncile școlii.

De Florentina Mușat 

Din propria experiență, vă sfătuiesc să faceți acest pas cu mutatul la țară, doar când copiii sunt mari, responsabili, așezați firesc pe drumul vieții lor.

Casa de la tara

Când visurile tale nu concordă cu cele ale copiilor

Îl știți pe Grinch? Cum care Grinch? Cel care-a furat Crăciunul!!! Da? Foarte bine, eu sunt rudă cu el. Și vă voi strica basmul cu casa și peticul de pământ de lângă București…. Parcă v-aud: o bucată de teren, uite-atât nu mai mult, și o căsuță mică, cât să încăpem noi și copilul. N-avem nevoie de mai mult!

Visul de-a avea o casă la țară

În frenezia noastră de a acumula, de a strânge, de a investi în lucruri durabile, pe viață, pe care să le lăsăm mai departe, cum zice proverbul, se încadrează perfect tabloul idilic cu casa construită de tine pe pământul tău, după planurile tale pe care le făceai în nopțile când nu-ți ieșeau socotelile nici pentru ramă. Însă ambiția a fost mai mare decât casa din vis. Și-ai făcut din tablou cea mai frumoasă realitate în care ai investit cât pentru două călătorii în jurul pământului.

”Căsuța mea mică va fi ca-n povești”, așa-mi spuneam. Și imediat dădeam drumul la caleidoscopul din minte: aleea cu flori colorate, prispa pe care-o să beau cafeaua, locul de joacă pentru copii, umbra de la teiul care-o să-mi bată în geam, parfumul de la teiul care o să-mi bată-n geam, geamul… Și când reveria se risipea, ambiția era mai mare decât fusese la ultima reverie. Pentru ce faci de fapt sacrificiul de a te muta din oraș?

Și pune-te pe muncit, pe economisit, pe socotit, ca să iasă buchiseala pentru casa din vis și visul din casă. Ani scurși pe nesimțite, unul după altul, în care am devenit pe rând, șef de șantier, responsabil cu sacii de ciment, paznicul fierului beton, inginer cu disciplina în construcții, asistent de arhitect, ucenicul dulgherului, secretara de la termopane, designer de interior, femeia de serviciu și apoi muncitor spații verzi.

Copiii, pe perioada construcției visului, au fost ca popicele de bowling. Ia-l tu, ține-l bine. Du-l acolo, adu-l încoace. Ia-l pe celălalt de la grădiniță și pune-i pe amândoi la un loc. Vine instalatorul. Du-i la mama. Am ridicat semeț din bărbie și-am spus, trebuie să facem sacrificii, e vorba de o casă totuși… Și-am mai făcut un rid.

Fast forward spre casa cu cerdac

Nici nu știi când se termină potopul pentru că mintea ta e într-o continuă inundație. Știi că ceva nu e ok, dar nu-ți explici ce anume. Prietenii care vin la grătar fluieră admirativ, copiii se uită nedumeriți în jur, în week-end toată familia se chinuie să facă curățenie, iar în mintea ta un zumzăit nu-ți dă pace. Decizi să-l ignori și te concentrezi asupra prispei casei, nu-ți explici de ce nu ai niciodată timp să-ți bei cafeaua acolo ca-n visul tău cu ramă aurită…

Când copiii visează la altceva decât la casa pe care o vrei tu

Serile sunt tot mai ciudate, fiecare membru al familiei se retrage într-o cameră cu televizor, se pare că nimeni nu se uită la ce se uită celălalt, brusc fiecare preferă altceva. Mesele devin individuale. Activitățile casnice sunt ignorate pentru că toți se plâng de lipsa timpului.

Copiii sunt la vârsta când descoperă lumea și-ți dai seama brusc că lumea pe care trebuie s-o descopere este acolo, în oraș, în agitația de unde ați plecat și nu la țară. La sfârșitul fiecărei zile aduni orele cât ai stat la volan în trafic și decizi să ignori sentimentul de vină pentru trezitul copiilor atât de devreme. ‘Lasă că și în Sparta copiii erau treziți dimineață și-au câștigat apoi războaie…’

Zumzetul din urechi devine o gălăgie de fond făcută de întrebările pe care nu ți le-ai pus la timp: de ce n-am luat în calcul grădinița și școala copiilor? Satul care-ți găzduiește casa nu oferă nicio soluție, o clădire dărăpănată, fără sală de sport, personal pseudocalificat, interes scăzut pentru performanță, zero rezultate.

Apoi sunt activitățile extrașcolare, vrei să facă înot, vrei să continue cursurile de pian, să meargă cu rolele, tricicleta, bicicleta prin parc, să vadă piese de teatru, filme de animație, spectacole, iar asta înseamnă stat la volan într-un du-te vino continuu. Brusc, prispa ta pe care-ți beai cafeaua în vis pare departe, la kilometri distanță, poate în alt vis. Realitatea imediată e ca un duș rece. Ce faci cu casa, cu aleea cu flori, cu roua de pe iarbă dacă viața ta și-a familiei tale se desfășoară în altă parte?

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie