Nu renunt la idealurile profesionale

Mihaela Babusanu Amalanci
„Ma numesc Mihaela Babusanu Amalanci, am 35 de ani, sunt de profesie istoric/ muzeolog si locuiesc in Bacau. Am fost nascuta in data de 12 martie 1976, intr-un satuc (ca sa nu ii spun catun, caci ar parea ca ii stirbesc din farmecul ascuns) numit Babusa, din comuna Bacesti, judetul Vaslui, un sat razesesc special, cu o bisericuta de lemn de la 1750.

Aici timpul pare suspendat, ai zice ca ai fost prins cumva intre epoca medievala si cea moderna, doar antenele DIGI tradand cumva apartenenta la secolul al XXI-lea; e un sat intre dealuri, paduri (si odinioara si livezi), fara drumuri asfaltate, dar ideal pentru meditatie si confesiuni.

E un loc care te inspira, asa ca nu e de mirare ca o alta consateanca a mea, Jenita Naidin Dodita, a scris o carte intitulata «Confesiuni pentru Babusa, satul meu natal» si ma bucura ca nu am fost singura care a sesizat aspectul mistic, farmecul discret si atat de natural al locului.

Am urmat scoala cu clasele I-IV din satul natal (doar premiul I cu coronita, iar pentru asta ar trebui sa ii multumesc domnului Radu Dascalescu, invatator si director al scolii din sat, care mi-a indrumat primii pasi in viata), mai apoi scoala cu clasele I-VIII din Bacesti; desi ma inscrisesem la una dintre clasele speciale apartinand liceului Roman Voda din orasul Roman (la indemnul mai multor profesori si invatatori care vedeau in mine la acea vreme un real talent), parintii nu au putut rezista dorului si m-au adus inapoi, spunand ca daca va fi sa invat o voi putea face si acasa, la scoala din sat.

Mihaela Babusanu Amalanci

Cu sotul meu, la nunta noastra, acum 11 ani.

 

Mai apoi, am dat admitere si am fost acceptata la liceul teoretic «Mihail Kogalniceanu» din Vaslui, sectia filologie-istorie, dupa care am dat admitere la Universitatea «Stefan cel Mare» din Suceava, sectia Muzeologie.

Au urmat cursurile Universitatii «Spiru Haret» din Bucuresti, Facultatea de Istorie, cursurile de perfectionare organizate de Ministerul Culturii la Bucuresti, finalizate cu diploma de conservator bunuri culturale, si lucrez de peste 13 ani la Complexul Muzeal «Iulian Antonescu» din Bacau (admisa prin concurs chiar in toamna anului in care am absolvit cu brio cursurile Universitatii).

Si chiar daca e greu sa fii bugetar in Romania de azi, iar profesia mea pare anosta, am multe planuri pentru cariera mea!

Secretul reusitei mele in viata? Iubire, credinta, bun simt!
Toate acestea le-am deprins de acasa.

Cu acest mesaj m-a cucerit Mihaela. Intr-o societate in care bugetarii se descurca din ce in ce mai greu cu salariile micsorate, un muzeolog dintr-un oras de provincie nu doar ca nu se plange, ci indrazneste sa isi faca planuri, sa aiba idealuri, sa viseze ca intr-o buna zi toate aceste visuri vor deveni realitate. Si ce planuri! Aveam sa aflu despre ele la sedinta foto pe care am facut-o in studio.

Mihaela este membra a cenaclului „Octavian Voicu“ din Bacau, a debutat editorial in anul 2005, iar in 2011 si-a lansat primul ei volum de poezie, intitulat „Adevarata fericire“/„True hapiness“, un volum bilingv tradus in limba engleza de o buna prietena de-a ei din Canada (evident ca prima poezie e scrisa special pentru parinti, frati si satul ei natal!).

Mihaela Babusanu Amalanci
Tot in anul 2011 a pus si bazele unei asociatii culturale denumite „Derzis Eruditio“, care are drept scop, printre altele, editarea de reviste scolare, presa sportiva, dar in principal, orientarea profesionala a tinerilor proveniti din mediul rural.

„Am facut acest lucru pentru ca eu una stiu ca nu am avut parte de consiliere in acest sens si ca mi-a fost extrem de greu sa iau deciziile potrivite. Sa primesti sfatul si sprijinul potrivite la momentul in care ai nevoie de ele mi se pare norocul suprem; de aceea imi doresc sa fiu un fel de mentor pentru acesti adolescenti care au nevoie de ghidaj dupa ce absolva scoala din sat.

Chiar daca sunt foarte talentati si muncitori, pot renunta usor la visurile lor de a studia si de a se implini profesional, sub presiunea lipsurilor financiare sau a insistentelor familiei care are nevoie de ajutorul lor in gospodarie.

Imi doresc mult ca astfel de copii sa nu se risipeasca! Stiu ca suntem la inceput cu asociatia, cautam inca sponsori si ne gandim sa accesam fonduri europene. Suntem o echipa de cinci persoane (doi profesori, un economist, un istoric, un inginer), si deocamdata toti lucram voluntar, folosindu-ne la maximum resursele intelectuale si emotionale.

In plan personal, imi doresc mult un copil, este singurul lucru care lipseste pentru ca familia mea sa fie completa si sa pot fi in continuare sprijinul parintilor mei.

Imi doresc sa public inca 2-3 carti, sa vizitez Japonia si sa imi fie apreciate haiku-urile.

Si tu poti fi urmatoarea castigatoare!

Daca te-a inspirat povestea Mihaelei, inscrie-te si tu in campania „Si tu meriti sa fii pe coperta!“. Fii tu prima cea care crede in tine.

✦ Vrei sa te inscrii in aceasta campanie? Trimite un mesaj pe e-mail, la avantaje@edipresse.ro

Daniela Palade Teodorescu; foto: Octav Nitu si arhiva personala a cititoarei.
Tinuta: La Femme, accesorii: Accessorize

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii