Nu pot sa cred ca mi-ai spus asta!

Nu ti se pare ca astazi oamenii sunt mai indiscreti si mai nepoliticosi decat altadata? Unii te intreaba cu seninatate despre viata ta sexuala ori despre ce te im-piedica sa ai copii ca ti cand te-ar intreba ce masura porti la pantofi. De aceea, am imaginat cateva scenarii cu replicile de rigoare, adresate tocmai celor care iti calca in picioare intimitatea ti viata personala.

Poti sa dai vina pe era informatiei, pe societatea foarte deschisa ori pe modelul celebritatilor care isi pun pe tava viata personala, de dragul admiratorilor si al senza-tionalului. Cert e ca nimic nu mai poate fi tinut secret. Persoane pe care abia le cunosti se intereseaza de aspecte din viata ta, prietenii nu se sfiesc sa te intrebe ce se intampla de nu te mai mariti. Parca ai trai intr-un acvariu si ceilalti ti-ar urmari fiecare miscare – numai asa, de amuzament! Pentru unele dintre noi, tacerea sau, dimpotriva, o replica dura adresata acestor intrusi e solutia perfecta. Insa mai sunt si alte cai prin care poti pune stavila intrebarilor indiscrete.

De pilda, adopta o atitudine directa si sincera, prin care iti afirmi parerea despre intrebarile sau comentariile care te deranjeaza. In loc sa te simti stanjenita sau sa mormai injurii la adresa celuilalt, spune-i ca preferi sa nu discuti despre un asemenea subiect ori spune-i clar ca nu ii impartasesti opiniile. Nu numai ca vei opri pe moment asaltul remarcilor indiscrete, ci il vei face pe interlocutorul insistent sa se simta jenat de cele spuse si sa inteleaga limitele pe care le impui. S-ar putea sa te recunosti in scenariile pe care ti le prezentam si sa vezi daca ai reactionat corect sau nu la indiscretiile care te exaspereaza.

"Oh, cat de mult te-ai ingrasat!"
Ioana, 35 de ani: "Mama are o prietena din tinerete, care m-a vazut ultima oara cand aveam vreo noua ani. Ne-am revazut de curand. Evident ca, intre timp, am devenit o femeie matura, cu forme normale pentru varsta mea. Prietena mamei a ignorat insa acest amanunt exclamand ingrozita: "Dumnezeule, cat te-ai ingrasat!"."
Ce a raspuns Ioana: "Chiar vi se pare ca sunt grasa?“. Ce ar fi dorit sa raspunda: "Poate ca m-am ingrasat, dar si tu ai imbatranit. Norocul meu ca eu pot sa tin regim de slabire!“. Ce ar fi trebuit sa raspunda: "Da, m-am mai ingrasat de cand nu ne-am vazut". Dand dreptate celui care te ofenseaza, poti sa iesi cu demnitate dintr-o situatie jenanta; in plus, distragi atentia interlocutorului de la un subiect neplacut pentru tine, pe care altfel ar putea fi tentat sa il mai disece putin.
 
"Ce viata groaznica ai!"
Aurelia, 33 de ani: "Pe Rares l-am nascut cand aveam 19 ani. M-am despartit de tatal lui foarte curand dupa aceea. Nu am avut o viata prea usoara, dar acum am o cariera si un baiat adolescent de care sunt foarte mandra. Saptamana trecuta am fost la o conferinta si, in pauza, am intrat in vorba cu cea care statea langa mine. Din vorba in vorba, i-am povestit de-spre baiatul meu.
Mirandu-se ca am un baiat atat de mare si nu sunt casatorita, a exclamat: “Dar nu pari o mama singura!”. Apoi a inceput sa ma bombardeze cu intrebari: cum era fostul sot, de ce ne-am despartit etc. Fara sa-mi astepte raspunsul, a incheiat: "Esti o femeie curajoasa, la varsta ta ai un baiat adolescent si ai trecut printr-o viata asa de grea; nu prea intalnesti asemenea cazuri!".
M-am simtit cu totul aiurea!" Ce a raspuns Aurelia: Nimic. Ce ar fi dorit sa raspunda: "Si cum ar trebui sa arate o mama singura? Cu patru picioare?". Ce ar fi trebuit sa raspunda: "E o problema personala si nu imi face placere sa discut despre ea. Putem schimba subiectul, te rog?". Daca interlocutoarea ar fi continuat in aceeasi nota, Aurelia ar fi putut chiar sa plece de langa ea – nimeni nu este obligat sa suporte o asemenea lipsa de bun-simt.
 
"Cum de esti tot singura?!"
Livia, 38 de ani: "Cel mai deranjant nu e faptul ca sunt singura, ci ca mereu sunt intampinata cu replici de genul "cum, tot nu ti-ai gasit un partener?!". Iar cele mai neplacute sunt situatiile in care aud acest lucru de la barbati casatoriti. Chiar la ultima petrecere, sotul unei amice mi-a spus: "Nu pot sa inteleg de ce esti singura, papusa?! Cand ai nevoie de un partener, iti stau bucuros la dispozitie"."
Ce a raspuns Livia: Nimic. A fugit in baie si s-a pus pe plans. Ce ar fi dorit sa raspunda: "Mai bine ma calugaresc!". Ce ar fi trebuit sa raspunda: "Sunt singura pentru ca asa vreau eu sa fiu. Chiar daca m-as razgandi, in nici un caz nu tie ti-as da de stire!" – o replica ferma, usor ironica si care l-ar fi trezit la realitate pe pretinsul Romeo.
 
"Tot nu ai ramas insarcinata?!"
Mirela, 32 de ani: "Eu si sotul ne straduim de ceva timp sa facem un copil, dar el are o mica problema de fertilitate. Acest lucru l-am spus numai unor prieteni foarte apropiati, nu si familiei lui, care ar face o tragedie din asta. Dar sora lui, de cate ori ne vedem, imi spune : «Ei, Mirela, ce ai de gand, mai lasa cariera si fa un copil!».” Ce a raspuns Mirela: "De fapt, suntem si nu suntem pregatiti, dar… Mai vrei niste cafea?". Ce ar fi dorit sa raspunda: "Daca tii cu tot dinadinsul sa stii, fratele tau e de vina, iar eu m-am saturat ca viata sexuala sa ne fie dictata de probleme strict fiziologice!".
Ce ar fi trebuit sa raspunda: "Iti multumesc pentru grija pe care mi-o porti, dar e o problema care ne priveste numai pe noi doi. Sunt sigura ca ma intelegi". Ar fi indicat sa apeleze la bunele sentimente ale cumnatei sale. Poate ca aceasta este preocupata in mod sincer de situatie. Dar daca ea insista, Mirela ar trebui sa ii re­-pete rugamintea, subliniind ca aceasta este o problema care nu o priveste.
 
"Ce tipa caraghioasa!"
Mihaela, 38 de ani: "Picioarele mele sunt foarte albe si cam subtiri. Dar nu e un lucru care sa ma deranjeze in mod special. Vara trecuta insa, cand faceam cumparaturile, am auzit in spatele meu niste chicoteli isterice si m-am intors sa vad cine scoate asemenea sunete. Am inteles despre ce era vorba cand, in spatele meu, am vazut o mama impreuna cu cei doi copii, care aratau cu degetul spre mine si faceau haz de "tipa aia cu picioare caraghioase"."
Ce a raspuns Mihaela: Nimic. A incercat sa ii ignore, inghitindu-si replica nu prea ortodoxa. Ce ar fi dorit sa raspunda: "De ce radeti de mine, nesimtitilor?!". Ce ar fi trebuit sa raspunda: Nimic. Cand ai de a face cu grosolania, indiferent daca la adulti sau copii, e mai bine sa o ignori. Cu ase­menea oameni nu poti sa ai o discutie normala, cu argumente logice. Iar o replica usturatoare sau la fel de grosolana nu ar face decat sa inrautateasca situatia, mai ales daca incidentul se petrece intr-un loc public. Peste cateva ore, Mihaela a si uitat intamplarea, iar felul cum arata picioarele ei o deranjeaza la fel de putin ca inainte. Morala? Nu avem control deplin asupra reactiilor celorlalti, ci doar asupra propriilor reactii destinate acestora.
Psiholog Loredana Banica;
Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate