Nu i-a placut muzica usoara romaneasca

Poate ca acesta a fost si motivul pentru care a cantat timp de zece ani fara s-o cunoasca nimeni. Cand valul muzicii moderne a ajuns si pe meleagurile noastre, Nicola si-a regasit stilul si locul in inima publicului, urcand brusc in topuri.

Pentru Nicola, succesul a venit tarziu, dar categoric. A fost nevoie de un muzician care s-o iubeasca si care sa-i compuna cantecele – Mihai Alexandru – si de o sansa, cum spune ea. Amandoi preferau muzica moderna, erau inaintea timpului lor si nu-si gaseau locul pe scena romaneasca a anilor ’80. Cand a aparut sansa, Nicola era deja mama a trei copii – lucru care n-a impiedicat-o sa-si realizeze visul de a fi vedeta.
Microbul muzicii a atins-o inca din copilarie. La cinci ani, ingana melodiile grupului ABBA si studia cu ravna limba engleza, ca sa inteleaga cuvintele cantecelor. "Puneam un dop de sampanie intr-un creion si ziceam ca ala e microfonul", rade ea. In clasa a IX-a, s-a inscris la Scoala Populara de Arta. Prin clasa a XI-a, a intrat intr-o trupa de patru fete, infiintata de Mihaela Runceanu. Lipsea mult de la scoala, dar avea o directoare care o iubea si profesori intelegatori, care cunosteau pasiunea pentru muzica a Nicolei si o lasau sa-si urmeze drumul.

Parintii, in schimb, nu erau prea incantati de alegerea fetei: "Tata n-a fost niciodata de acord cu aceasta cariera, el zicea ca trebuie sa fac o facultate si o meserie serioasa, doctor, inginer – cum se purta atunci. Eu l-am sfidat tot timpul si i-am spus ca o sa fac ce vreau eu si tot posibilul sa-mi implinesc visul". Dar pana atunci mai era mult timp si o asteptau incercari grele: in clasa a XII-a, adolescenta Nicola a descoperit ca e insarcinata. "Nu stiu daca realizam cat de greu e sa ai un copil, dar nu doream sa fac intrerupere de sarcina.

Taica-meu, care era de moda veche, nici n-a vrut sa auda, insa maica-mea a pus in balanta ce zice lumea si ce simt eu – lucru care a cantarit mai mult." Nicola si-a dat examenele si a facut copilul. "Se mai intampla… Privind in urma, nu regret nimic din ceea ce s-a intamplat, pentru ca asa am vrut si asa am simtit in momentul acela. Orice lucru care ti se intampla pe lumea asta te ajuta sa vezi viata altfel, sa te maturizezi, chiar daca te dai cu capul de pereti. Fiecare perioada are rostul ei."

In 1987, Nicola avea un baiat de cateva luni, Andrei, o slujba neretribuita, la Teatrul "C. Tanase" (nu avea inca atestat de liber profesionist), iar mama ei era internata in spital, cu o tumora la stomac. "Imi caram copilul in fiecare zi la Gradina Boema, la repetitii, spectacole, tot. L-am dat la cresa, dupa trei zile s-a imbolnavit rau de tot, era sa moara de pneumonie." Copilul a scapat si a fost luat si crescut de parintii tatalui lui, pana la 15 ani. Mama ei insa a murit in 1987, marcand cel mai cumplit an din viata Nicolei. Dupa atatea greutati si suferinte, aparitia lui Mihai un an mai tarziu a adus o raza de speranta in viata Nicolei.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati