Niciodata nu e prea tarziu

Fără categorie

Se spune ca o femeie isi construieste familia si cariera intre 20 si 35 de ani. Exista si femei care iau aceste decizii in momente mai tarzii ale vietii, cand astfel de actiuni devin riscante, dar si aducatoare de mari impliniri.

A avut curajul sa infieze un copil la 56 de ani

La 56 de ani, Margareta a descoperit cum dragostea si ingrijirea atenta pot readuce un copil la viata. La varsta cand alte femei se gandesc la o batranete linistita, la nepoti, ea a luat viata in piept si a adoptat un copil abuzat de parinti, caruia medicii nu-i mai dadeau sanse de viata.

Inainte sa-l adopte pe Florin, nu credea in destin si era convinsa ca fiecare isi face viata singur. De tanara, Margareta a fost o curajoasa. La 17 ani lucra deja (era contabila), iar la 18 ani era casatorita, in Lugoj. In timpul casatoriei a avut doua avorturi si dupa aceea n-a mai ramas gravida, desi si-a dorit copii. Mariajul s-a destramat cand sotul a fost detasat. La 27 de ani a divortat si l-a cunoscut pe Nicu, cu care a stat opt ani. Apoi, la 40 de ani, a trait cea mai grozava relatie din viata ei: Marin, un barbat mai tanar cu 20 de ani. Si acum Margareta arata mult mai tanara decat este. Dupa 13 ani, a ramas singura.
Doi ani mai tarziu, a aflat ca o nepoata din SUA nascuse un copil cu o malformatie grava la inima. Din fericire, micutul a fost operat si a scapat cu viata. Margareta l-a luat pe Jeffy in Romania, sa-l creasca pana la sapte ani. Ca sa aiba timp pentru el, s-a si pensionat. Timp de sase luni l-a crescut pe Jeffy ca pe propria odrasla. Au intervenit insa neintelegeri cu nepoata si Jeffy a fost luat inapoi, in SUA. "Am suferit ca un caine".

Pana intr-o zi cand, uitandu-se la PRO TV, la stirile de la ora 17, l-a vazut pe Florin. Era in septembrie 1999: "Au aratat cazul cutremurator al unui copil maltratat de parinti. Parea un mic monstru cu ochi mari, albastri. Atunci m-am gandit ca trebuie sa fac ceva pentru el. A doua, zi m-am dus la Spitalul «Victor Gomoiu» cu doua pernute, o plapumioara si pampersi, hotarata sa-l ingrijesc pana cand si-o da duhul". Florin nu fusese hranit decat cu apa si paine, legat de dimineata pana seara de maini si lasat singur in casa. Facea pe el si de aceea parintii il tineau tot timpul dezbracat. Seara, cand tatal venea acasa, micutul era sac de batai. Ultima oara, ii sparsese osul frontal al craniului, din crestet pana la baza nasului. Lovitura l-a adus pe copil in coma. Copilul mai suferea de pneumonie, hepatita, sindrom Silvermann (sindromul copiilor batuti), avea raie si bube pe tot corpul.
In imagine – septembrie 1999: Florin avea patru ani, cantarea 10 kg, avea capul spart si multe urme de lovituri, iar doctorii spuneau ca nu mai are mult de trait.

Margareta a nimerit exact la doctorita Liliana Cretu, care il mai tratase pe Florin. Aceasta i-a cerut Margaretei sa se gandeasca bine, sa nu-l amageasca pe copil. Margareta a spus ca e banateanca si cuvantul ei e sfant. Asa au inceput cele 30 de zile pe care avea sa le petreaca in spital, langa patutul lui Florin, ca mama si infirmiera. "Din primele clipe m-am atasat de el. Suferinta lui m-a impresionat profund". Pentru ca avea rani pe tot corpul, in primele zile l-a spalat si uns cu diverse unguente. "Nu stiu de unde a avut zile bietul copil, ca s-a trezit dupa trei zile si am inceput sa-l hranesc, apoi i-am cumparat hainute." De la doctori a aflat ca, de la atatea lovituri si din cauza regimului de viata, creierul i se micsorase si se uscase. Nici ei nu-si explicau cum de traia. Cand s-a trezit si a vazut-o pe cea careia avea sa-i spuna mai intai "mami Greta", Florin i-a strigat aproape salbatic, ca si cand cineva il haituia: "Ai casa? Ma iei la tine?".
Florin a dat peste cap toate diagnosticele medicilor si dupa sase zile s-a pus pe picioare. Insa avea atatea de recuperat… Nu stia sa manance, infuleca branza topita cu ambalaj cu tot, nu fusese incaltat niciodata, iar despre dragoste parinteasca ce sa mai vorbim…

Margareta nu s-a gandit ca ar putea sa-l infieze pe Florin, fiindca se considera "prea batrana, fara sot si fara sanse de a primi definitiv copilul". In ultimele zile insa, auzise de la asistente ca o fundatie ii facuse deja acte de infiere lui Florin. "Doamna de la fundatie trecuse pe la spital, dar nu se apropiase niciodata de copil; in schimb, el se atasase de mine." Iar cand Florin a intrebat-o: "Vrei sa fii mami a mea?", Margareta s-a topit de emotie.

Florin este acum in clasa a II-a si este un elev eminent. A facut progrese uimitoare. Este plin de personalitate si are calitati native.
"Florin este copilul si destinul meu", spune Margareta, la 60 de ani. "Ma rog la Dumnezeu sa apuc macar majoratul lui."

A hotarat sa-l infieze si a reusit, dupa multe peripetii.
Au urmat ani de recuperari, sedinte la logoped si psiholog. Din cauza ranilor, copilul avea oroare de spalatul pe cap, iar noaptea se trezea si scancea. Avea o teama continua ca "mami Greta" il va parasi. Margareta face eforturi ca, din pensie, in modesta garsoniera din cartierul bucurestean Militari, sa-i asigure baiatului un trai bun. "Fara ajutor, acest copil s-ar fi pierdut", spune Margareta, care se simte acum cu 20 de ani mai tanara. "In general, dupa 55 de ani, femeile vegeteaza, se vaita de toate bolile, asteptand sa imbatraneasca, cand ar putea sa munceasca voluntar la o casa de copii ori sa ia un copil in asistenta maternala. Si o femeie in varsta poate sa creasca un copil, chiar daca e singura ori pensionara".

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din