Niciodată nu e prea târziu să-ţi asculţi sufletul

…sa scriu cartea pe care am visat-o

Tot asa cum fiecare zi de osteneala a unui om lasa o urma pe Pamant si fiecare calatorie are un prim pas, fiecare dintre implinirile noastre poarta undeva, in adanc, un vis. Am pornit pe urmele visurilor implinite cautand-o pe Iulia Barcaroiu, o doamna se­­rioasa si, la prima vedere, chiar putin severa, profesoara de o viata, cu o multime de grade si titularizari, dar care a avut indrazneala de a-si pune visul de-o viata pe hartie, lansand, la varsta de 60 de ani, un remarcabil volum de poezie de dragoste.

„Am cochetat cu poezia inca din copilarie. In scoala primara recitam versuri proprii la ser­ba­ri­le scolare, iar mai tarziu, fiind eleva la Liceul „Dimitrie Cantemir“, am publicat poezii in revista literara a scolii. Asa ca acest volum, caruia i-am spus „Timpurile marii“, nu este un miracol, nu s-a nascut peste noapte, deoarece poezie scriu de ani de zile. Scriu atunci cand imi simt sufletul in­carcat de preaplin, cand ceva vibreaza in jurul meu, cand trairile ma coplesesc si de aceea ma regasesc in toate versurile mele. Caci toate versurile pe care le scriu sunt eu insami. Insa ideea de a strange la un loc versurile de dragoste, de a le edita intr-un volum, a fost, recunosc, un act de curaj, dar si un vis pe care cred ca il purtam in minte de mult timp“.

A invatat ani lungi pentru a-i putea invata pe altii, a format zeci de promotii de elevi si a avut bucuria de a-si vedea fiica, pictorita Andreea Alta Mihartescu, realizata si urmand o cariera artistica recunoscuta peste hotare. Intre timp, a gasit vreme sa isi realizeze si visul. Riscul unei intreprinderi la care o indemnau toti cei apropiati si la reusita careia multi ani nu a indraznit sa spere.

„Gandul de a oferi spre lectura trairile intime ale unor poeme de dragoste, legate simbiotic de imagini ale marii surprinse chiar de Andreea, fiica mea, de momente sublime din nelinistirea linistitoare a unui peisaj impins catre infinit, a fost ca o rabufnire a unui ideal. Proiectul s-a conturat in momentul in care am descoperit ca at]t eu, c]t si fiica mea privim si simtim marea in acelasi fel si ca reprezentarile ei fotografice nu doar ca pot ilustra poezia mea, dar se suprapun perfect peste cuvantul scris si ii confera un plus de profunzime“, spune profesoara cu ochii putin mijiti, ca si cum s-ar apara de o raza de soare.

Indemnata de prieteni, de toti cei carora le citise din creatiile ei, Iulia Barcaroiu a strans la un loc cele mai bune poeme pe care le-a scris de-a lungul timpului si a mers cu ele sa le transforme intr-un volum. Costurile tiparirii au fost o alta „nebunie“ pe care, cum-necum, a dus-o pa­­na la capat, incurajata de Andreea, care este, de cativa ani, manager de proiect la Network TV, in Toronto. La final, volumul de debut a fost chiar premiat, la Targul „Gaudeamus – Carte de Invatatura 2008“.

Iulia spune ca, desi, in mintea sa, cartea avea consistenta clara cu mult timp inainte de a exista fizic, desi i-a urmarit zi de zi materializarea, in clipa in care a va­­zut primul exemplar, in secretariatul tipografiei, a avut un soc: „Era exact asa cum trebuia sa fie. Atunci am inteles ca mi se deschide un drum nou si fascinant. Da, s-ar putea spune ca visul a existat dintotdeauna, dar a ramas acolo, intr-un fel de stand-by si a trebuit sa treaca peste el o viata ca sa se poata implini“.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii