Nevăzătorii care luminează minți

Ceea ce veţi citi este povestea unei tinere cu totul speciale. Lipsită de vedere din naştere, ea a terminat două facultăţi, este doctor în filologie şi îşi urmează visul de a-i ajuta şi pe alţii asemenea ei să poată citi şi învăţa.

Aşezată, cuminte şi serioasă, la biroul ei din Biblioteca Naţională a României, în faţa computerului cu sinteză vocală, a imprimantei Braille şi a volumelor scrise în înţepături pentru a fi citite cu mâna, Adriana Elena Borună pare aidoma unui răspuns la întrebări nerostite despre destinul unor oameni a căror soartă a fost lovită cumplit.

nevazatori

N-a vrut nici să câştige bani foarte mulţi, n-a urmărit o poziţie mai înaltă la care i-ar fi dat dreptul studiile şi rezultatele muncii sale şi nu s-a gândit să-şi folosească charisma ca să intre în politică. A vrut doar să-şi ajute semenii. A întrebat, a căutat soluţii mai bune, a cerut, s-a zbătut, a scris, a vorbit, a avut idei, a inventat, a făcut strategii şi a câştigat proiecte prin care a reuşit să facă lectura total accesibilă nevăzătorilor, iar acum este şef de serviciu la Departamentul Dezvoltare Instituțională şi este singurul bibliotecar nevăzător din Biblioteca Națională care lucrează cu persoanele cu deficienţe de vedere.

„Proiectul meu va continua“

„Mă consider o norocoasă pentru că am avut şansa de a mă naşte într-o familie extraordinară care a înţeles, încă de acum 30 de ani, că cei cu dizabilităţi au abilităţi şi că pot avea un rol important în comunitate. Fără tratate şi consiliere, ai mei au înţeles că se poate şi m-au învăţat şi pe mine să cred că pot, dar ca să pot, trebuie să vreau“, povesteşte Adriana cu faţa încălzită de un surâs.

Are un fel special de a plimba mâinile pe obiectul din faţă, pe tastatură, apoi pe birou ori pe volumele groase aşezate teanc: una după alta, pe rând, cu delicateţe, cu degetele fluturate uşor, ca o părere:„M-am născut în Constanţa şi am avut o copilărie perfectă, iar la eterna întrebare: «Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?», răspunsul era mereu acelaşi: «Slugă!» Nu îmi este clar de unde provine această dorinţă, dar a durat până prin clasa I, când m-am gândit mai bine şi am ajuns la concluzia că trebuie să mă fac «doamna care prezintă vremea!»“.

N-a ajuns nici una, nici alta. A terminat şcoala generală şi liceul, ambele de masă, la Constanţa, alături de colegi şi profesori extraordinari care n-au tratat-o diferit fiindcă nu vedea. „Pentru că nu aveam manuale în Braille, trebuia ca ai mei să îmi dicteze lecţiile până seara târziu şi de multe ori, adormeam eu cu mâinile pe maşina de scris sau ei citindu-mi din bibliografie. Abia spre finalul liceului lucrurile s-au mai simplificat fiindcă am putut să scanez cărţile şi le ascult cu ajutorul vocii sintetice. Şi tot atunci am început să îndrăznesc să cred că voi reuşi să îmi continui studiile în Bucureşti“.

A reuşit ceva mai mult, urmând în paralel două facultăţi din Universitatea Bucureşti: Comunicare socială şi relaţii publice şi Ştiinţele informării şi documentării. A urmat şi un stagiu de cercetare la Universitatea din Barcelona, iar în 2012,şi-a susţinut şi teza de doctorat, despre cum pot fi transformate bibliotecile ca să fie accesibile şi celor nevăzători. „La Biblioteca Naţională a României lucrez din 2008, iar aici am conceput instrumente de lucru, am coordonat publicaţii, am publicat articole şi monografii, am participat la conferinţe naţionale şi internaţionale, iar acum conduc Serviciul Dezvoltare Instituţională“, explică Adriana în vreme ce citeşte rapid, cursiv şi eu mă uimesc cum desluşeşte cu degetele punctele înţepate din faţa ei şi cum fiecare „moviliţă“ de punctişoare se transformă în cuvinte, în cifre, în nume…

Priveşte înainte drept, ca şi cum ar mai fi ceva în faţa ei, un ecran nevăzut pe care vorbele trecute acolo pe foaia de carte Braille se înşiră cuminţi ca la un cinematograf ciudat, unde ea nu va merge niciodată: „Aşa a apărut primul proiect, Dream, susţinut de Fundaţia Orange, prin care am instalat în sălile de lectură tehnologii prin care nevăzătorii sau persoanele cu deficienţe de vedere pot accesa orice fel de informaţie (text scris, imagine, document electronic, aflate în colecţia curentă). Am scris proiectul, l-am depus la concursul fundaţiei („Lumea prin culoare şi sunet“) şi am câştigat finanţarea prin care am putut achiziţiona tehnologii de acces performante, capabile să redea vocal sau să transpună în Braille orice tip de informaţie. Şi, pentru că mulţi nevăzători nu pot ajunge la Bibliotecă, ne-am dorit continuarea proiectului Dream cu unul care va crea o singură  bibliotecă digitală pentru nevăzători.“

Adrian Cîlțan

Foto: Dan Borzan

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera