Nastere prematura… cu happy end

mama, copil
Asistentele mi-au promis ca o sa-l vad cam intr-o ora, tocmai il verificasera – pentru a cata oara? Se nascuse mult prea devreme, la doar 33 de saptamani. Ora a trecut incet pentru mine, apoi inca una, si inca una. Eram impietriti de grija cand in cele din urma s-au intors si ne-au spus ca micutul nostru fusese conectat la respiratie artificiala; atunci lumea mea s-a prabusit, pur si simplu.

„O, Doamne“, m-am gandit, „se intampla din nou…“
Eram casatorita cu Alan de vreo doi ani cand ne-am hotarat sa avem un copil, si am ramas imediat insarcinata. Totul mergea ca la carte, dupa cum imi spunea vocea interioara. Dar la 24 de saptamani, am intrat brusc in travaliu. Din nefericire, fetita mea, Brooke Olivia, nu a trait decat doua zile, iar eu si Alan am fost complet devastati.

Esti atat de emotionata asteptand sa-ti tii in brate copilasul… si, cand colo, te trezesti la inmormantare. Este absolut ingrozitor.

Doctorii nu aveau nici cea mai mica idee de ce s-a intamplat asta – pur si simplu, ghinion, au spus, incercati din nou. Alan nu mai voia sa riste, dar eu l-am convins si din nou am ramas insarcinata foarte repede. De data asta, nu a durat decat sapte saptamani. Avortul a fost cel mai cumplit lucru care mi s-a intamplat – dar in timpul ecografiei care a urmat, au descoperit in sfarsit cauza problemelor mele.

Aveam uter septat, in forma de inima, iar al meu este despartit la mijloc, injumatatind practic spatiul de dezvoltare a copilului. Nu mi-a venit sa cred cand unul dintre medici mi-a spus ca asta nu inseamna ca nu pot avea copii! Si ca nu exista un mod mai bun de a verifica acest lucru decat acela de a incerca iar si iar… „Va trebui sa continuati sa incercati“, ne-a spus. Cum putea fi atat de insensibil? Sa continuam in incercarea de a pierde copii? Cat mai puteam rezista?

Am vrut neaparat si o a doua opinie, iar medicul meu de familie m-a trimis la un spital din Londra. In sfarsit, o veste ceva mai buna: desi nu exista o solutie chirurgicala, puteau face ceva pentru a-mi prelungi sarcina.
Din nou, n-a fost o problema sa raman insarcinata si din prima saptamana, chirurgul mi-a prins colul cu un fir (cerclaj).

La 24 de saptamani, testele au indicat prezenta riscului de avort iminent, astfel incat copilului i-au fost administrati steroizi pentru a grabi dezvoltarea plamanilor si astfel am ajuns la 33 de saptamani.

Tocmai eram increzatoare ca voi reusi sa-l duc pana la termen, cand, dupa doua zile am intrat in travaliu si, pana sa ma dezmeticesc, am nascut un baietel de 1,850 kg. Nu va pot spune cat de fericiti am fost cand i-am auzit vocea prima data.

Dupa nastere l-au conectat la tuburi, iar Alan a stat langa el zi si noapte – nu ne-am spus-o, dar cred ca ne temeam amandoi sa nu ingropam inca un copilas. Dar am avut noroc si dupa trei saptamani l-am luat acasa, iar zilele acestea implineste sase luni. De-acum sigur nu vom incerca sa mai avem un copil, Max este micul nostru miracol.

Trebuie sa stii
Nasteri premature

◆ Date recente arata ca se nasc prematur in jur de 45.000 de copii, inainte ca sarcina sa implineasca 37 de saptamani; exista 125 de nasteri premature in fiecare zi, o cifra care a ramas constanta din anii 1960.

◆ Cercetatorii au identificat mai multi factori de risc pentru nasterea prematura, cum ar fi mai multe sarcini, aport insuficient de sange pentru bebelus, varsta si stilul de viata, dar cele mai multe nasteri premature au loc fara un motiv evident.

◆ Testul sarcinii la termen masoara cantitatea de fibronectina din vagin (o substanta produsa in timpul sarcinii pentru protejarea fatului in uter) – rezultatul pozitiv reprezinta un risc mai mare de nastere iminenta.

Traducere si adaptare: Mihaela Doina Radulescu; Foto: IPC Media/Essentials

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Mama si copilul