Nastere dupa chimioterapie? Se poate!

mama, copil
Era prin mai 1993, cand, intr-o zi, la baie, m-am gandit sa-mi verific sanii. Aveam 30 de ani, o cariera in ascensiune intr-o pozitie importanta in marketing la Barclays si nu avusesem niciodata vreo problema de sanatate. Dar citisem ca auto-palparea sanilor e importanta si ma conformam.

Spre marea mea surprindere, am descoperit un nodul minuscul la sanul drept. Eram constienta de pericol, mama mea murise de cancer de col la doar 36 de ani, cand eu aveam 13. Stiam ca boala apare in familie, asa ca fireste ca m-am ingrijorat.

M-am dus a doua zi la medicul de familie, care a spus ca, date fiind varsta mea tanara si istoricul medical fara probleme, cel mai probabil nu aveam de ce sa ma tem, si m-a trimis la un specialist. Voiam sa-l cred, dar ceva in suflet imi spunea ca am o problema grava, asa ca m-am dus la un cabinet privat.

Am discutat despre asta cu Nigel, partenerul meu. Eram impreuna de trei ani, dar i-am spus ca poate pleca, daca vrea. Nu voiam sa-l pierd, dar nici nu voiam sa se chinuie alaturi de mine. Dar el a spus ca, indiferent de ce s-ar intampla, eu eram aceeasi si ca el nu pleca nicaieri. Asta mi-a dat curaj, mai ales in momentul in care doctorul mi-a spus ca rezultatele analizelor erau pozitive – aveam, intr-adevar, cancer.

Brusc am simtit ca ma aflu intr-un montagne russe, fara nici un control asupra a ceea ce mi se intampla. Cumva am reusit sa ma adun si sa ascult cand medicul mi-a spus ca am nevoie de o operatie de extirpare a nodulului, urmata de radioterapie si chimioterapie. M-am pregatit sufleteste pentru orice era necesar si hotarata sa nu mor de cancer, cum i se intamplase mamei mele.

Singurul meu scop era sa supravietuiesc. In tot acest timp am incercat sa mentin o oarecare stare de normalitate, mergand la serviciu intre sedintele de tratament.

Mi s-a recomandat tratamentul cu tamoxifen, despre care stiam ca poate induce menopauza, si am decis, impreuna cu Nigel, sa-l iau, chiar daca asta putea insemna ca nu voi putea avea copii.

Si am mai luat o decizie importanta: mi-am dat demisia din jobul in marketing si am inceput cursurile de psihoterapeut. Urmasem si eu cateva sedinte care m-au ajutat enorm sa trec peste incercarile bolii si operatiei si voiam ca si ceilalti sa poata beneficia de experienta mea. Si mai ales nu voiam sa raman in acelasi mediu de munca solicitant, timpul meu devenise prea pretios. Dupa ce mi-am obtinut calificarile, mi-am deschis propriul cabinet de psihoterapie si mi-a placut foarte mult.

Dupa cinci ani, am renuntat la tratamente – scapasem de cancer. Am simtit o usurare imensa, puteam privi din nou spre viitor. Nigel si cu mine am fost atat de fericiti incat am hotarat sa ne casatorim. Trecusem prin atatea impreuna… Dupa 15 ani de parteneriat, casatoria era modul perfect de a arata lumii cat de mult insemnam unul pentru celalalt.

Apoi, in ianuarie 2006, am descoperit ca sunt insarcinata. Desi nu-mi dorisem copii, am simtit ca asa trebuia sa se intample.

Pe 17 septembrie, la varsta de 43 de ani, l-am nascut pe Alex. In cele din urma, soarta imi dadea o a doua sansa la o viata implinita si miracolul maternitatii. O experienta cumplita si o viata fara viitor se transformasera in ceva fantastic, iar eu m-am simtit cea mai norocoasa mama din lume.

Trebuie sa stii

◆ Cancerul de san este cea mai frecventa forma de cancer in Anglia.
◆ In 2005, au primit acest diagnostic peste 45.000 de femei.
◆ Din ce in ce mai multe supravietuiesc acestei boli: cu cat mai precoce diagnosticul, cu atat mai bine.
◆ Femeile cu trei rude de gradul intai care au avut cancer (mama, sora si matusa) au un risc semnificativ mai mare de imbolnavire.
◆ Simptome: noduli la san, schimbari in forma si dimensiunea sanului, retragerea mamelonului, inflamatii sau marirea ganglionilor din axila.
◆ Mai multe poti afla accesand www.stopcancerlasan.ro, site-ul Fundatiei Renasterea.

Traducere si adaptare: Mihaela Doina Radulescu; Foto: IPC Media/Essentials

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Mama si copilul