Monica Tatoiu – “Farmecul si naturaletea unei femei trebuie pastrate si ingrijite”

Sunt putini cei care pot sa dea o definitie fericirii. Nu exista unitate de masura pentru asa ceva. Dar pentru Monica Tatoiu, "sefa" unei adevarate "uzine de frumusete", fericirea are un nume simplu. Se cheama dragoste.

De performanta, de profesionalism, si, mai mult decat orice, de familie si de ideile ei oferite oamenilor. Si se mai cheama cumva: daruire!

N-ai putea spune exact ce varsta are Monica, de fapt, nici nu-si arata varsta, dar trei sferturi din timpul vietii ei a muncit pentru un vis.

Mai intai a invatat ani lungi pentru a-i putea invata pe altii. A format serios si cu raspundere cateva promotii de elevi care si acum vorbesc oarecum nostalgic despre "profa de mate", a facut apoi cercetare matematica, a luat doua doctorate unul in specialitatea ei, in abstractul domeniu al cifrelor, si altul in filozofie, si a lucrat alti ani lungi, in picioare, "la catedra", cum se spune in limbajul profesorilor.

Intre timp, a gasit vreme sa scrie si carti, sa devina si mama si sotie si sa isi realizeze si visul. Acela de a "ridica" una din cele mai puternice companii din Romania.

O cheama Monica, de fapt Monica Silvia, dar putini ii stiu si celalalt nume si spune ca nu regreta nimic din ce a hotarat sa faca in viata. Fiindca tot ce a facut, a facut din adancul sufletului, a facut asa cum si atunci cand a simtit ca trebuie.

Si pentru ca stie ca asta e chemarea ei. Cand o cunosti, esti un pic uimit. Are un fel special de a fi. Un amestec de candoare calda, deschisa, onesta, cumva copilareasca, cu demnitatea unor pozitii oarecum rigide: cea de "director general" al unei companii de care s-a auzit si prin cele mai pierdute colturi din tara si de profesor doctor in matematici si filozofie, ceea ce nu e la indemana oricui.

Cum se impaca trairile, visele si dorintele, poate secrete, ale unei femei speciale si frumoase, mamica de adolescent in pragul "evadarii in lume", nascuta in lumea cosmopolita a Timisoarei si crescuta in nonconformistul secol al vitezei, cu seriozitatea conservatoare a demnitatilor actuale si cu locul fixat de pozitia din societate?

Un loc, de ce sa nu recunoastem, de invidiat, dar si incorsetat serios de reguli sociale. "Pur si simplu se impaca! Sau hai sa nu zicem se impaca, ci se implinesc una pe alta si se armonizeaza". Si cum e cu armonizarea asta? E greu, e usor, e neobisnuit?. "E greu, da. Sa nu ma ascund dupa deget. Constat asta de zece ani incoace.

E dificil sa impaci amestecul de visuri, cerinte obligatorii si asteptari, sa fii aproape mama pentru vreo doua – trei mii de familii pe care sa-i stii de la copii la bunici, de la necazuri la nasteri si nunti si cumetrii, sa-ti educi copilul, sa-ti iubesti sotul si sa-ti conduci in perspectiva compania si sa faci toate astea bine, foarte bine, la limita de sus a profesionalismului. Dar e frumos, e superb, cand vezi ca reusesti". Eleganta eficienta Prima data cand vii in vizita la Monica, ti-e greu sa-ti fixezi privirea pe ceva anume. Fiindca nu prea stii unde sa te uiti mai intai.

La deschiderile arhitectonice luminoase ale cladirii, la scara din centru, inox si marmura combinate delicat, la zecile de poze, la tablourile imprastiate pe pereti care respira un aer ultramodern, la sirurile colorate de cutiute etichetate colorat, la canapelele moi adancite elegant sau la insasi faptura "doamnei", miscandu-se cu naturalete printre toate acestea.

Vazuta de un ochi neavizat, eleganta directoare pare un fel de "argint-viu", care n-are o clipa de astampar. Se duce la fetele din sala calculatoarelor, verifica facturi, livrari, comenzi si cifre, trece nitel dincolo sa raspunda la telefonul lui Victoras, trimite un mail si apoi doua faxuri catre nu stiu ce companie cu nume complicat.

Se intoarce la computerul din birou, opreste o comanda, ceva cu parfumurile de saptamana viitoare, zice: "Vreau raportul azi", "Azi, sefa", "Pana in pranz, maxim. Si cu tot cu debite. Da?", mai primeste un mesaj, de data asta de la fundatie, despre campania "Noi citim", da sa raspunda la alte trei intrebari, in vreme ce vrea sa ia o gura dintr-o prajitura, se razgandeste si se intinde dupa doua din cele trei telefoane care taraie simultan.

Peste tot sta grijulie, oricat e nevoie, mereu cu miscari sigure, elegante, fara nici o ezitare, intreaba, se uita atent, vorbeste, explica fiecare decizie pe care o ia. Rade linistitor, larg si des si asta il face pe omul venit sa-i vorbeasca, sa o caute, sa se simta in largul lui.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati